Mîncărimea anală

Mîncărimea anală este o stare patologică care se manifestă prin o mîncărime a pielii din zona anală, în zona inghinală şi a organelor genitale din partea exterioară. Conform statisticii maladia mai des afectează oamenii în vîrstă şi printre altele trei din patru bolnavi sunt bărbaţi.
Cauzele îmbolnăviri:

  • Alergia (la detergenţi, stofe artificiale sau preparate medicamentoase);
  • Boli ale pielii (exemă, psoriază, dermatită seboreică, alergică sau de contact);
  • Fistulele din anus sau rectus;
  • Tumori (beligne şau maligne);
  • Paraziţii (oxiuri,wipwomi,ascaride ş.a.);
  • Fisuri în zona anusului;
  • Păduchii pubiani;
  • Nivelul ridicat de zahăr în sînge;
  • Nerespectarea regulilor de igienă şi antisanitaria;
  • Pancreatita cronică;
  • Perturbarea funcţiei ficatului.

Factorii de risc

În grupul de risc intră oamenii obezi, care au transpiraţie excesivă, homosexualiştii; oamenii care îmbrăţişează următoarea sferă de lucru: producerea nocivă, contactul cu animalele; oamenii care neglijează cu igiena proprie. Mîncărimea anală mai apare şi la oamenii care au diabet zaharat, constipaţii, diaree şi la fel cei care au boli fungice ale stratului cutanat.

Clasificarea maladiei

Maladia poate fi primară sau secundară. Cea secundară constituie unul din simptomele următoarelor boli: hemoroizii, paraziţii, fisuri ale anusului. Maladia primară apare în cazul diareei, bolilor fungice la fel constituie unul din primele simptome ale diabetului zaharat.

Simptomele bolii

Boala începe brusc, întrebuinţarea în alimentaţie a mîncării sărate, iuţi, consumul de alcool contribuie la agravarea maladiei în cauză. La copii mîncărimea apare în special noaptea şi acesta este un semnal că ei au paraziţi.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica boala în cauză e necesar de dat următoarele analiize:

  • Analiza sîngelui pentru determinarea n ivelului de glucoză;
  • Analiza calului pentru a depista existenţa ouălor de paraziţi, a gonococilor şi a disbacteriozei;
  • Testul HIV;
  • Racţia fon Vaserman;
  • Rectromanoscopia;
  • Biopsia.

În anume cazuri trebuie de consultat cu următorii specialişti:

  • Endocrinologul;
  • Ginecologul;
  • Urologul;
  • Dermatovenerologul.

Tratarea bolii

În timpul tratării, bolnavul respestă regimul obişnuit de viaţă, lui i se prescrie un tratament ambulatoriu. În caz de complicaţii bolnavul va fi spitalizat, i se indică o dietă uşoară şi i se recomandă să refuze de la sărat, iute, produsele extractive, alcool şi fumat. Dacă mîncărimea a fost provocată de alergia alimentară atunci se va interzice întrebuinţarea acelor produse ce au stimulat-o.

Profilaxie

Pentru profilaxie e destul să ne spălăm în zona cu pricina cu apă călduţă şi cu săpun în fiecare zi, să utilizăm hîrtie de veceu fără aromatizatoare şi doar de culoarea albă, să purtăm lengerie naturală şi comodă. Dacă mîncărimea a fost provocată de cauzele sus menţionate atunci e cazul să începeţi tratamentul şi atunci problema va fi rezolvată.