Angina

Amigdalita sau angina este o infecţie acută care afectează amigdalele palatine a inelului limfatic din zona gîtului. Este una dintre cele mai răspîndite maladii ale aparatului respirator superior. Cel mai des se manifestă toamna şi primăvara. Boala poate fi atît primară cît şi să manifeste afecţiuni mai complicate.

Sub termenul de angină se presupun procesele de inflamare din zona gîtului însoţite de dificultăţi la înghiţire. Maladia poate avea o floră: bacterială, virală sau fungică. Angina poate duce la complicaţii extrem de serioase care pot afecta sistemul cardio-vascular, reproductiv şi motor. Din această cauză dacă apar primele simptome neapărat trebuie să ne adresăm la medic şi să nu ne ocupăm cu auto-tratamentul.

La copii angina este întîlnită foarte des şi anume pînă la vîrsta de 15 ani. Uneori apare şi la copiii mai mari de 15 ani, dar aceasta e mai rar. La sugari şi pici angina se manifestă pînă la vîrsta de 3 anişori.

Angina poate apărea la maturii care au vîrsta între 30-40 de ani. La persoanele care depăşesc vîrsta de 50 de ani maladia în cauză se întîlneşte foarte rar.

Angina: tipuri

După cum am menţionat mai sus angina poate fi de următoarele tipuri:

• Primară-procesul inflamator este localizat doar în zona gîtului.
• Secundară-sunt afectate amigdalele palatine ceea ce ne indică la unul din simptomele unei maladii mai serioase ca: difteria, scarlatina, monocloreza infesţioasă.

A ceastă maladie mai este împărţită în următoarele subtipuri, aici se ţine cont de decurgerea bolii:

• Angina pectorală-este cea mai simplă formă a bolii. Această formă se caracterizează doar prin inflamaţia amigdalelor în partea superioară fără a ajunge pînă la folicule, este afectată doar zona mucoasă. Această formă decurge în jurul a 3-5 zile.
• Angina foliculară-este următoarea stadie a anginei pectorale în cazul în care aceasta n-a fost tratată corect sau în genere nu s-au luat anumite măsuri. Acest tip mai este numit şi angina purulentă deoarece pentru acest tip de maladie este caracteristică formarea noduleţilor sau foliculelor ce se localizează deasupra amigdalelor şi au forma unor boabe micuţe de culoarea albă sau gălbuie. În folicul este puroi de culoarea galbenă-surie. Cînd se examinează gîtul aceasta se observă foarte clar. Specialiştii mai numesc aceste boabe ”palatinul înstelat”.
• Angina lacunară-este o formă grea a anginei foliculare sau complicaţiile pe care le-a dat maladia în cauză (angina foliculară). Ea se caracterizează prin faptul că în locul noduleţilor apare o placă purulentă. La examinarea pacientului se observă că amigdalele palatine sunt total acoperite de o masă purulentă. În cazul dat simptomele sunt foarte evidente.
• Angina necrotică sau înăbuşirea unei amigdale. Cînd pacientul este investigat, se observă o placă de culoarea verde. La fel mai este caracteristic mirosul neplăcut din cavitatea bucală.
• Angina fungică este o formă rară a amigdalitei, care se întîlneşte cel mai des la copii. Caracteristice sunt plăcile brînzoase care se extrag uşor.

Cauze

Înainte de a enumera cauzele apariţiei acestei maladii trebuie să menţionăm faptul că acestea pot fi atît exterioare cît şi interioare. Cauzele exterioare nimeresc în organism din mediul înconjurător, cele interioare sunt consecinţa răspîndirii focarelor infecţiilor cronice în special a celor ce ţin de nas şi laringe.

Se disting trei cauze principale ale acestei maladii:

• Bacteriile-în special grupul de streptococi hemolitici, mai rar staphylococcus aureus şi pneumococul.
• Viruşii-adenoviruşi, rinoviruşii, viruşii herpesului ş.a.
• Funingiile-drojdii, miceliile.

În afară de cauzele mai sus enumerate atunci cînd se efectuiază o investigaţie a florei gîtului, putem depista şi alţi factori ca: hlamidiile, micoplasmele, corinebacteriile (care provoacă difteria), sifilisul. Toate acestea tot pot constitui una din cauzele anginei atît primare cît şi simptomatice.

Pentru ca organismele enumerate mai sus să aducă la maladia respectivă e necesar de anumiţi factori care vor provoca boala în cauză. Printre aceştia sunt:

• suprarăcirea;
• avitaminoza, în special neajunsul de vitamina C;
• focarele cornice ale infecţiei;
• hipoplazia (dezvoltarea insuficientă) a ţesutului limfatic a inelului gîtlejului;
• uscăciunea crescută a aerului;
• scăderea imunităţii.

Simptome

Trebuie de menţionat faptul că simptomul principal la toate tipurile de angine este: durerea în gît în timpul înghiţirii. Alte simptome specifice depind de tipul de boală:

• cînd este vorba de angina pectorală –starea generală a bolnavului este satisfăcătoare. Dar pot apărea complicaţii de genul: ridicarea febrei pînă la 37 de  0С la maturi şi pînă la 38  de 0С la copii. La fel se pot manifesta simptomele de intoxicare generală, moleşeală, oboseală. Persistă durerile în gît în timpul înghiţirii, usturimi şi uscăciune. Nodulii limfatici sunt ponderat măriţi. Sunt schimbări în analiza generală a sîngelui, mai ales este mărit numărul de leucocite şi a SOĂ.
• Anginei foliculare şi lacunare îi este caracteristic un început foarte acut, brusc se ridica febra pînă la 38 – 39 de 0С. Durerile în gît se acutizează, înghiţirea pare imposibilă. Pe fondalul febrei ridicate starea generală este foarte gravă, apar simptomele de intoxicaţie generală, frisoanele, durerile de cap şi dureri în întreg organismul. Se mai observă mărirea nodulilor limfatici din zona gîtului şi cînd îi palpăm simţim dureri. La fel persistă tahicardia, durerile în regiunea cordului, dispariţia poftei de mîncare, greţurile şi pierderile de cunoştinţă.
• Angina fungică după clinica sa se aseamănă cu angina foliculară: febră ridicată şi început brusc.

Dacă angina este un simptom atunci clinica va fi caracteristică pentru una din maladiile primare.

Diagnosticare

Diagnoza este pusă în dependenţă de tabloul clinic al bolii. Diagnosticarea începe cu o investigaţie la otolarinolog (specialist pe maladiile ce ţin de gît, nas, urechi). La fel pacientul se examinează şi exterior: se verifică mărirea nodulilor limfatici, se examinează cavitatea bucală, în special se atrage atenţia la starea amigdalelor. Această examinare constituie un criteriu important în numirea diagnozei.

Suplimentar se mai ia frotiul amigdalelor care va ajuta să determine corect agentul cauzator al bolii şi respectiv după aceasta să se prescrie un tratament adecvat, la fel se mai ia analiza generală a sîngelui, care va arăta cum decurge procesul inflamator din organism.

Pentru a exclude complicaţiile medicul mai face percusia şi auxultaţia plămînilor, electrocardiograma şi mai ia şi analiza urinei, care indică cantitatea de proteine.

Tratament

În cele mai dese cazuri tratamentul se face acasă şi numai în cazul în care boala decurge greu sau apar anumite complicaţii bolnavu este internat în spital.

Cele mai important criteriu în prescrierea tratamentului este determinat de rezultatul frotiului. Adeseori se depistează streptococi, care se tratează cu preparate antibacteriale ca: Amoxiclava, Ampicilina ş.a. La fel se recomandă clătiturile de găt cu soluţii antiseptice sau în bază de plante ca: Iodinolul, Furacilina, soluţii din romaniţă sau de salvie, utilizarea spreiurilor ca: Oralsept, Ingalipt. Se indică un regim de pat, se recomandă să se consume multe lichide, să se respecte o dietă, care să nu irite gîtul, să se consume multe vitamine în special vitamina C.

Pentru a evita problemele gastro-intestinale, care pot apărea din cauza antibioticelor, se vor prescrie probiotice ca: Linexul.

Dacă tratamentul este prescris corect atunci bolnavul se va însănătoşi peste 5-7 zile. În caz contrar bolnavul va fi spitalizat în spitalul de boli infecţioase.