Cernica Tatiana, medic internist: pielonefrita și sarcina

419


Ce reprezinta pielonefrita?

Pielonefrita este o infecție a parenchimului și a pelvisului renal. O incidență a bolii mult mai crescută o au persoanele de sex feminin, cu un raport de 6:1 față de bărbați. Foarte frecvent pielonefrita apare la gravide în 48% cazuri, de obicei la a 22-28 săptămână de sarcină, această perioadă fiind considerată una critică.

Care sunt cauzele bolii?

De ce pielonefrita adesea se dezvoltă în timpul sarcinii? Cauza principală a pielonefritei gestaționale este una mecanică. În timpul sarcinii, uterul crește treptat în dimensiuni, în rezultat presează organele vecine, inclusiv ureterele. Astfel, se formează o stază în uretere, ce poate declanșa o infecție urinară.

Un alt factor important sunt schimbările hormonale din timpul sarcinii. Se modifică concentrația de estrogen și progesteron, ceea ce duce la deteriorarea peristaltismului uretral, care la fel la rândul său poate induce infecția căilor urinare.

Cernica Tatiana
Cernica Tatiana
medic internist

Care sunt primele simptome ale bolii?

De obicei, boala se manifestă prin ,,triada clinică clasică”: febră (38-40⁰C), dureri lombare ce pot fi uni- sau bilaterale și piurie (urina modificată la culoare, de obicei tulbure). Însă, se pot asocia și alte acuze, precum: urinări frecvente/dureroase, frisoane, cefalee.

Cum diagnosticăm pielonefrita?

La primele simptome ale bolii, este necesar de a consulta un medic pentru a preciza diagnosticul. Se va efectua în primul rind urinograma, care ulterior ne va confirma prezența procesului infecțios și inflamator al căilor urinare, prin leucociturie ± bacteriurie, proteinurie < 1 g/l, cilindrii hialinici, leucocitari.

La fel vom efectua și analiza generală de sânge, unde se poate detecta o leucocitoză neutrofilică, o deviere spre stânga și creşterea VSH-ului. Pentru un diagnostic corect și rapid, trebuie la fel de efectuat: USG renală, care poate confirma deformarea SCB ± dilatarea SCB, chisturi unice secundare de retenţie, parenchimul subţiat cu omogenizarea ecodensităţii sau cu ecogenitate sporită ± prezenţa factorilor de risc.

În caz de diagnosticare clinică și paraclinică, se va iniția cât mai urgent tratamentul concordat, exclusiv cu medicul dumneavoastră. Principiile de tratament vizează câteva direcții principale: fitoterapia, antibioticoterapia, tratamentul simptomatic, tratament infuzional la necesitate.

Pe lângă tratamentul de bază, este necesar să se respecte recomandările privind stilul de viață și alimentația pentru a accelera recuperarea, și anume:

1. Respectați regimul hidric;
2. Somnul pe partea sănătoasă a organului. Acest lucru este important pentru a nu deranja fluxul de urină;
3. Faceți exerciții. De câteva ori pe zi, este necesar să ocupați poziția genunchiului pentru 10-15 minute. Un astfel de exercițiu este util, în special începând cu al doilea trimestru, când uterul presează puternic tractul urinar;
4. Utilizați o dietă cu un minimum de sare. În caz contrar, excesul său va provoca retenție de lichide în organism și va agrava boala.

Отправить ответ

Оставьте первый комментарий!

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshockunamusedcooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsadexclamationquestionideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouth
  Subscribe  
Уведомление о