Eșanu Natalia, medic endocrinolog: „Tiroidita autoimună”

27

Tiroidita autoimună

Tiroidita autoimună, cunoscuta sub numele de tiroidita Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, afectând pâna la 12% din populație, în special femeile de vârstă fertilă. Această afecțiune este considerată cea mai frecventă boală autoimună și una din principalele cauze de hipotiroidism.

Factori de risc

endocrinolog
Eșanu Natalia
Medic endocrinolog

Incidența bolii crește la pacienții cu diabet zaharat, tulburări cromozomiale, inclusiv la cei cu sindrom Down, Turner și Klinefelter.

Tiroidita autoimună se poate asocia cu alte boli autoimune: poliartrita reumatoidă, anemie Biermer, lupus, psoriazis și vitiligo.

De asemenea, în apariția acestei afecțiuni s-a constatat existența unei predispoziții genetice.

Sunt frecvente cazurile în care mai mulți membri ai aceleiași familii (de exemplu, mama, fiica și nepoata) suferă de tiroidita autoimună.

De aceea este important ca atunci când un pacient este diagnosticat cu această afecțiune, să se investigheze și ceilalți membri ai familiei, în special cei de sex feminin.

Cum apare și care sunt cauzele tiroiditei autoimune?

În declanșarea bolii au fost incriminați numeroși factori dintre care cei mai importanți ar fi stresul acut și cronic, infecțiile virale și substanțele toxice. Sistemul imun sintetizează anticorpi care atacă și distrug țesutul glandular, afectând capacitatea de producere a hormonilor tiroidieni (hipotiroidie). Inflamația creată astfel afectează producția de hormoni tiroidieni, scăzând nivelul plasmatic al tiroxinei (T4) și triiodotironinei (T3). Prin creșterea în volum, glanda tiroidă va încerca să compenseze lipsa hormonilor în organism. Astfel, apare hiperplazia glandei, care se evidențiază clinic sub formă de gușă.

Cum se manifestă tiroidita autoimună?

În 80% din cazuri, pacientul prezintă funcție tiroidiană normală, fiind asimptomatic.

În 15% din cazuri, pacientul este hipotiroidian, prezentând simptome:

  • creștere în greutate (din cauza încetinirii funcțiilor metabolice);
  • oboseală, astenie, depresie;
  • cefalee;
  • retenție de lichide în organism;
  • tegumente îngroșate;
  • fragilitate accentuată a firului de păr;
  • puls scăzut (bradicardie), uneori palpitații;
  • tranzit intestinal încetinit, constipație;
  • tulburări de memorie/de atenție;
  • lentoare în mișcări/în gândire;
  • intoleranță la frig;
  • tulburări de ciclu menstrual, uneori infertilitate;
  • întârziere în creștere și retard mintal la copil.

Rar, în 5% din cazuri, pacientul este hipertiroidian, prezentându-se la medic pentru pierdere în greutate, transpirații excesive, oboseală, iritabilitate, palpitații, tulburări de ritm cardiac, tranzit intestinal accelerat, tulburări ale ciclului menstrual, scăderea libidoului. De cele mai multe ori, episodul de hipertiroidie (hashitoxicoza) este tranzistor, evoluând ulterior spre hipotiroidie, care necesită substituție cu hormoni tiroidieni.

Diagnosticarea tiroiditei autoimune

Testele de laborator utile în diagnosticarea și monitorizarea tiroiditei autoimune sunt reprezentate de nivelurile plasmatice ale hormonilor produși de hipofiză (TSH), glanda tiroidă (T3, T4) și de autoanticorpii specifici – Anti-TPO, Anti-TG.

Nivelurile scăzute de tiroxină și nivelurile ridicate de TSH sugerează diagnosticul de hipotiroidie.

Ecografia tiroidiană completează diagnosticul.

Cum se tratează tiroidita autoimună?

Atât timp cât funcția tiroidiană se menține în limite normale, pacientul nu are nevoie de tratament, dar necesită a fi urmărit la 6 luni, pentru a depista din timp modificările bilanțului hormonal și a preveni complicațiile.

În cazul în care tiroidita autoimună determină deficit de hormoni tiroidieni, este necesară terapia de substituție. De obicei tratamentul este de lungă durată, necesitând o atentă respectare a instrucțiunilor de administrare, o bună complianță terapeutică, precum și o strânsă comunicare medic – pacient.

Tiroidita autoimună are în general un prognostic favorabil datorită evoluției lente, dar poate prezenta risc de dezvoltare a unei formațiuni tiroidiene neoplazice. Pentru diagnostic și tratament, este important să vă adresați medicului endocrinolog.

Отправить ответ

Оставьте первый комментарий!

Уведомление о
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshockunamusedcooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsadexclamationquestionideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouth
wpDiscuz