Eugeniu Goroșenco, medic chirurg-ginecolog: Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)

Vizualizari: 743

Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) reprezintă infecțiile, care sunt răspândite pe cale sexuală, în special prin contact vaginal, sex anal și sex oral.

Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală nu prezintă simptome în stare incipientă.

Eugeniu Goroșenco, medic chirurg-ginecolog
Eugeniu Goroșenco
medic chirurg-ginecolog

Acest fapt are ca rezultat un risc mai mare de a transmite boala altor persoane. Simptomele și semnele bolii pot include: secreții vaginale, secreții peniene, ulcere pe sau în jurul organelor genitale și durere pelviană. ITS-urile contactate înainte sau în timpul nașterii pot duce la rezultate grave pentru făt.

Anumite ITS-uri pot cauza probleme cu capacitatea de a rămâne însărcinată.
Peste 30 de tipuri diferite bacterii, viruși și paraziți pot cauza ITS-uri. ITS-urile bacteriene includ chlamidia, gonoreea și sifilisul. ITS-urile virale include herpesul genital, HIV/SIDA și negi genitali.

ITS-urile parazitice cuprind, printre altele, tricomonaza. De obicei, acestea sunt transmise prin contact sexual, dar există anumite ITS-uri ce pot fi răspândite prin intermediul sângelui sau a țesuturilor contaminate, prin alăptare sau în timpul nașterii. Pacientele pot efectua cu ușurință teste de diagnosticare a ITS-urilor.

Sifilisul

Sifilisul apare în urma infecției cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, terțiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital – în care copilul este infectat la naștere de către mama bolnavă).
Primul simptom în cazul sifilisului primar este apariția unei pete roșii (macula eritematoasă), care devine o eroziune, adâncindu-se, și, apoi o ulcerație, care doare doar în cazul traumatizării sau al suprainfectării. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra și perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectală, mamelonară, buzele, limba, amigdalele etc.

Gonoreea

În cazul acestei infecții, primele simptome apar la 2 – 3 zile de la contactul sexual: secreții abundente galben – verzui, senzații de usturime și arsuri, mucoasa congestionată, roșie, umflarea uretrei etc. Aceste simptome pot dispărea după 8 săptămâni, dar dispariția nu marchează sfârșitul bolii, ci cronicizarea ei. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate și foarte rar prin folosirea în comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureți etc.

Chlamidioza

Chlamydia reprezintă infecția cu bacteria Chlamydia Trachomatis și este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală în țările dezvoltate. Această bacterie traiește doar în interiorul celulelor și este greu de depistat, deoarece adesea decurge fără simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzație de înțepături, menstruație neregulată, arsuri în timpul urinării etc). Ca și gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infecțioase.

SIDA

SIDA este abriviatera pentru Sindromul Imunodeficienței dobândite și marchează un deficit al sistemului imunitar, dobândit ca urmare a infecției cu virusul HIV. SIDA predispune la diferite boli, care afectează în mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV și pe care, în mod normal, organismul ar trebui să fie capabil să le combat.

Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu și necesită o celulă gazdă pentru a se putea înmulţi. Aceste celule gazdă sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celulele sistemului nervos. Prin SIDA se înțelege stadiul, în care sistemul imunitar este foarte slăbit și în care pot să apară diferite boli și tumori – forme de cancer. La scurt timp după infectarea cu HIV, acesta începe să se înmulțească foarte rapid, astfel încât în primele săptămâni nu apar de obicei simptome (la început, eventuale stări gripale).

După 12 săptămâni de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se găsesc anticorpii construiți de virus.
Porțile de intrare în organism ale acestui virus sunt rănile deschise, suprafețele iritate, zgâriate sau inflamate ale pielii și țesuturile sensibile gen mucoasă vaginală. Lichidele infecțioase, prin care acesta se transmite, sunt sângele, sperma, laptele de mamă etc. și nu cele ca saliva, urina, transpirația sau lacrimile.

Herpes

Este un virus, care persistă de-a lungul întregii vieți. Tipul 1 provoacă bășicuțe sau bubițe purulente, de obicei în zona gurii. Tipul 2: provoacă bășicuțe genitale. Ambele pot fi transmise de la gură în zona genitală și viceversa. Există analize medicale specifice.

Simptomele:
Bășice dureroase la gură, în zona genitală, pe fese. Prima erupție a herpesului durează aproximativ două săptămâni. Bolnavul poate avea febră, mâncărimi, simptome de gripă.

Negi genitali, Human Papiloma Virus (HPV)

Negi la nivelul pielii, care se prezintă sub forma unor mici umflături în zona genitală sau în cea a anusului. Virusul se transmite prin contact genital direct la nivelul pielii. Din păcate, virusul este rezident în organism de-a lungul întregii vieți.

Simptome:
La bărbați – negi de culoare galben-cenușiu pe penis, în zona uretrei, în zona anusului. La femei -negi de culoare albă sau roz în zona vulvei, în cea a vaginului, pe colul uterin sau în zona anusului. Infecția HPV este implicată în marea majoritate a cazurilor de cancer cervical.

Vaginita bacteriană

Vaginoza apare în urma unui dezechilibru al florei bacteriene, iar printre principalii responsabili este bacteria Gardnerella Vaginalis. Aceasta este o bacterie, care se regăsește în mod normal în flora vaginală, dar când flora se dezechilibrează și se înmulțește mai mult decât normal, bacteria poate provoca infecția. Femeile, cele mai expuse acestui tip de vaginită, sunt cele, care au un partener sexual nou sau care îi schimbă des. Printre factorii de risc este folosirea foarte des a irigațiilor vaginale, purtarea de lenjerie intimă sintetică.

Simptomele:
La femei – scurgere vaginală densă, de culoare albă sau gălbuie, miros neplăcut, mâncărime, durere.

Anumite vaccinuri pot scădea riscul infecției, inclusiv hepatita B și anumite tipuri de HPV. Sexul protejat, cum ar fi folosirea prezervativelor, un număr mai restrâns de parteneri sexuali și relațiile de cuplu, în care fiecare partener face sex doar cu celălalt, scade acest risc. Majoritatea ITS-urilor pot fi tratate sau vindecate. Dintre cele mai comune infecții, pot fi vindecate sifilisul, gonoreea, chlamydia, tricomonaza urogenitală, în timp ce herpesul, hepatita B, HIV/SIDA și HPV-ul pot fi tratate, dar nu vindecate.

Primul pas în tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical și diagnosticarea corectă.

Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultării altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie în prima fază ce vă va trimite la un specialist în boli dermato-venerice sau un ginecolog, care va face analize și va aplica tratamentul corespunzător.
Acest tratament trebuie continuat pe toată perioada recomandată, chiar dacă simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat după 3 zile de la încetarea tratamentului sau în conformitate cu recomandările medicului specialist.
Probabil factorul social – economic, în care ne aflăm la ora actuală, existența unui “vagabondaj” sexual mai mare, permite înmulțirea acestor afecțiuni cu grave consecințe asupra populației și a stării de sănătate.