Cine astăzi nu suferă de boli stomacale?
Fiecare al patrulea adolescent, fiecare al treilea adult și fiecare al doilea vârstnic se plânge periodic de dureri sau discomfort în zona stomacală asociate cu grețuri, schimbări ale poftei de mâncare sau indigestie.
De fapt, cine nu știe măcar ceva despre gastrită, și totuși în mare parte această boală este ignorată, deseori sugerându-se că este o condiție caracteristică timpului nostru. Vreau să atenționez, că gastrita netratată poate să fie un fondal pentru cancerul gastric.
Sunt diferite cauze ale gastritei cronice, cum ar fi:
- binecunoscuta infecție cu H.pylori;
- consumul cronic de medicamente: aspirina și unele antiinflamatorii nesteroidiene;
- refluxul duodeno-gastric sau biliar (mai ales la persoanele cu colecistite, colecistectomie sau cu pancreatite);
- și alte cauze mai rare, cum ar fi: cauza autoimună, sindromul Zolingher-Elison, gastrita eozinofilică, limfocitară și altele.
Gastrita cronică poate prezenta simptome scunde, deși o jenă la „linguriță” va fi prezentă în toate cazurile. Poate să se observe apariția discomfortului abdominal legat de alimentație sau foame; ba uneori doar limba cu depuneri albicioase, usturimea limbii și mirosul neplăcut din gură pot sugera prezența unei gastrite, anemia cronică etiologic nedefinită, la fel poate fi un semn pentru gastropatie.
Diagnosticarea bolilor de stomac necesită câteva etape: inițial ar fi confirmarea consumului de medicamente; analiza generală de sânge (evaluarea unei anemii posibile), determinarea infecției H.pylori prin metode non-invazive, cum ar fi: testul respirator sau H.pylori în masele fecale.
Prezența semnelor de alarmă:
- anemie neclară, durere stomacală persistentă, scădere ponderală involuntară, vomă prelungită (mai mult de 3-5 zile);
- febră, istoric de gastropatie;
- semne de sângerare digestivă superioară (exprimate prin vomă cu zaț de cafea sau scaun negru);
- vârsta mai mare de 50 ani, ar fi indicații absolute pentru evaluarea prin endoscopie digestivă superioară de înaltă calitate.
Dacă H.pylori este negativ, și pacientul nu primește medicamente cu risc pentru gastropatie (gastrită, ulcer) ar fi utilă testarea anticorpilor: anti-celulă parietală și anti-factor intrinsec – parametri specifici pentru gastropatia autoimună. Nivelul pepsinogenului seric, nivelul seric de cobalamină – la fel sunt teste utile în evaluarea gastropatiei atrofice. Boala de stomac diagnosticată obligatoriu necesită a fi tratată, înlăturând cauza.
Dealtfel, o gastropatie nediagnosticată și netratată poate avea consecințe severe, așa ca ulcerul gastric, sângerare gastrică, cancerul gastric.
Sunt cunoscute condițiile gastrice care au risc sporit pentru carcinogeneză: gastrita atrofică, metaplazia intestinală gastrică sub influența H.pylori, displazia mucoasei gastrice, polipul gastric, gastrectomia anterioară, prezența cancerului gastric la membrii familiei. Cancerul gastric este a treia cauză de mortaliate în lume, fiind dificil de tratat în ţările estice unde adresabilitatea pacientului în stările precoce este limitată și în mare parte se stabilește deja în stările avansate.
Sunt unele teste serologice care pot direcționa specialistul spre tumori gastrice, așa ca: CEA, CA 72-4 (marcheri de primă opțiune), și CA 19-9, TPA, M2 Pk (marcheri de opțiune secundară).
Indiscutabil, că endoscopia digestivă superioară – NBI (narrow band imaging) or cromoendoscopia sunt sensibile și obligatorii în detectarea leziunilor precanceroase gastrice, și cel puţin patru biopsii (stomac proximal și distal, curbură mare și mica) sunt necesare pentru evaluarea acestor leziuni.
Cea mai înspăimântătoare consecință clinică a gastritei este abilitatea sa de a trece la diferite grade de displazie și în cele din urmă la cancerul gastric care, trist, rămâne o sursă semnificativă de mortalitate înaltă la nivel mondial. Aceasta condiție ne privește pe noi medicii dictându-ne un nivel de vigilență atunci când ne confruntăm cu astfel de pacienți. Iar o discuție sinceră cu pacienții și rudele lor poate fi extrem de utilă în prevenirea cancerului gastric.
Și am să închei relatarea medicală cu cuvintele spuse de Wilde O.: ”Ceea ce ni se pare ca încercări amare, deseori sunt binecuvântări în deghizare”.
Autor: Dr. Adela Țurcanu
Отправить ответ