Pîrvu Diana, medic neurolog: „Atacul de panică”

67

Atacul de panică

Pîrvu Diana
Pîrvu Diana
medic neurolog

Atacul de panică este un acces brusc de frică intensă sau anxietate (stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, durează de la 5 la 20 minute și include câteva din următoarele simptome:

  • frisoane sau valuri de căldură;
  • respirații rapide (hiperventilație), dispnee (dificultăți de respirație) sau senzație de sufocare, frisoane sau valuri de căldură;
  • teama că persoana este într-un pericol iminent;
  • nevoia iminentă de a scăpa din locul respectiv;
  • dureri în piept, palpitații, greață sau suferință abdominală;
  • senzație de detașare de propria persoană sau de realitate;
  • frica de moarte și pierderea controlului;
  • vertij (amețeală), tremor, nesiguranță.

Atacurile de panică pot apărea oricând în timpul stării de veghe sau de somn și o parte dintre pacienți spun că atacurile de panică i-au trezit în timpul nopții.

Există teoria că sistemul de alarmă al organismului se declanșează fără a fi necesar. Cauza exactă a tulburărilor legate de panică nu este cunoscută. Se crede că este rezultatul unui dezechilibru între substanțele chimice ale creierului (neurotransmițători) sau poate fi datorat unui cumul de factori dintre care cel mental nu este de neglijat. De asemenea, poate fi transmisă de la o generație la alta (genetic). Copiii cu părinți cu astfel de tulburări au șanse de 8 ori mai mari decât alții să dezvolte boala. Un risc crescut îl au și cei care au părinți cu depresie sau tulburări bipolare. Potrivit unor estimări, 30 la sută dintre adulți trăiesc cel puțin un atac de panică pe parcursul vieții.

Atacul de panică poate fi declanșat de:

  • un nivel mare al stresului timp îndelungat (stres cronic);
  • folosirea drogurilor, cocaina sau marijuana;
  • o operație cu anestezie generală;
  • folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului și bolilor de inima) sau întreruperea bruscă a unui tratament medicamentos (pentru anxietate și insomnie);
  • ingestia unor cantități mari de băuturi cofeinizate, unei cantități mari de alcool sau întreruperea bruscă a consumului de alcool;
  • o naștere în trecutul apropiat;
  • fumatul excesiv (crește mult cantitatea de nicotină din sânge).

Atacurile de panică se pot asocia sau pot fi favorizate și de o anumită condiție medicală:

  • disfuncții tiroidiene (hipertiroidism – exces de hormoni tiroidieni);
  • afecțiuni cardiace, prolapsul de valvă mitrală (valva mitrală prezintă un defect care îi deteriorează funcționarea normală);
  • tulburări neurologice (epilepsie);
  • astm bronșic (stare patologica în care există o nevoie intensă de aer, evacuarea acestuia din plămâni făcându-se cu greutate);
  • afecțiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructivă cronică).

Anxietatea caracteristică atacului de panică poate fi diferențiată de anxietatea generalizată prin natura sa aproape paroxistică, distinctă și severitatea sa de regulă mai mare. Atacurile care satisfac toate celelalte criterii, dar care au mai puțin de 4 simptome somatice sau cognitive sunt denumite atacuri cu simptome limitate.

Tratament:

  • Psihoterapie;
  • B – adrenoblocante în combinare cu tranchilizante (seduxen). În cazurile când sunt CI B- adrenoblocante, se prescrie A-adrenoblocante.

Cele mai utilizate medicamente folosite în tratamentul tulburărilor cauzate de panică sunt:

  • inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Dacă aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare, se pot încerca alte antidepresive;
  • antidrepresive (Amitriptilina) cu efecte neurotransmițătoare combinate, cum ar fi Venlafaxin;
  • benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.
    Benzodiazepinele sunt folosite pentru combaterea rapidă și pe termen scurt a simptomelor și pot face parte din tratamentul de întreținere singure sau combinate cu antidepresive.

Antidepresive mai puțin utilizate în tratamentul tulburărilor cauzate de panică sunt: antidepresive triciclice precum: Imipramina, Disipramina sau Clomipramina și inhibitori ai monoaminoxidazei, precum Izocarboxazid.

După începerea medicației, simptomele încep să se amelioreze după câteva săptămâni. Dacă această ameliorarea nu este observată în 6-8 săptămâni, se poate încerca o doza mai mare de medicament.

De asemenea ajută și proceduri fizioterapeutice ( electrosomn, băi sedative, masaj, gimnastică curativă, acupunctura).

Tratamentul potrivit reduce sau previne atacul de panică în proporție de 70% până la 90 %, conform studiilor Asociației Naționale de Sănătate Mentală a Statelor Unite.

Отправить ответ

Оставьте первый комментарий!

Уведомление о
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshockunamusedcooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsadexclamationquestionideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouth
wpDiscuz