Alcoolismul

În prezent se consumă foarte multe băuturi alcoolice pe întreg mapomond. Ele diferă după gust, marcă, tărie, dar componentul de bază este acelaş – alcoolul. Fiecare persoană măcar o dată în viaţă în cantităţi mai mari sau mai mici a încercat una din aceste băuturi spirtoase.

Băuturile alcoolice conţin diferite cantităţi de spirt etilic (cantitatea este indicată pe vasul în care se păstrează). Acest produs este o otravă foarte dăunătoare, care are influenţă neuroparalitică asupra întregului organism uman şi care tulbură grav sistemul nervos.

Alcoolismul e o boală psihică, care este provocată de întrebuinţarea cu regularitate a alcoolului. Acest viciu duce la dependenţa faţă de băuturile tari. Prin urmare persoana degradeză fizic şi moral. Inividul trece prin suferinţe mari psihice şi fizice, cînd lipseşte alcoolul şi din această cauză el mereu întrebuinţează băuturile tari.

Cine formează grupul de risc

Majoritatea savanţilor consideră, că alcoolismul în sine este o boală. Şi respectiv, în grupul de risc intră persoanele ale căror rude de gradul întîi au fost dependente de alcool.

Influenţa alcoolului asupra organismului omenesc

Alcoolismul este o boală cronică, care însoţeşte omul pe parcursul întregii vieţi. Diagnosticarea timpurie şi tratarea de la stadiile incipiente permite vindicarea şi boala poate să nu treacă întro formă cronică.

Alcoolul influenţează foarte negativ asupra tuturor organelor organismului uman. Cel mai des este afectat ficatul. Apare hipertensiunea, se perturbează activitatea sistemului cardio-vascular, apare predispunerea spre ictus, formarea tumorilor canceroase în esofag, cavitatea bucală, gît şi pancreas.

20 % din alcoolici fac ciroza ficatului. Organul dat se cicatrizează şi în el se încep nişte procese ireversibile, care duc la un final letal. De regulă, maladiile ficatului duc la diabetul zaharat de gradul II. Ficatul prelucrează incontinuu alcoolul ca să-l elimine din organism şi neisprăvindu-se cu funcţiile de bază încetează să mai lucreze normal .Din această cauză el nu mai controlează nivelul de zahăr din sînge şi aceasta duce la hipoglicemie. Creierul nu primeşte cantitatea necesară de energie. Individu-l are slăbiciuni, dureri de cap şi convulsii. Această stare poate duce spre comă.

La alcoolicii cronici se observă o perturbare în regimul alimentar.Fiind mereu în stare de ebrietate, persoana în cauză, practic nu se alimentează normal. Aceasta duce la surmenarea totală a organismului.

Alcoolul este o otravă periculosă, deoarece el atacă toate organele şi sistemele organismului uman. Omul nu cunoaşte măsura şi de aceea el nu poate controla cantitatea de alcool l consumat. Prin urmare este afectat sistemul nervos, se dezvoltă psihoze şi nevrite.

Condiţional am putea deviza toată populaţia în 3 grupe:

  • nu întrebuinţează alcool;
  • consumă din cînd în cînd;
  • fac abuz.

Cauzele alcoolismului

Una din cauzele principale este nivelul scăzut de viaţă: condiţii grele de trai, singurătatea ş.a.m.d.Totuşi conform ultimelor cercetări statistice s-a constatat, că alcoolismul afectează mai mult persoanele slabe de fire, mărinimoase, darnice.

Simptomele alcoolismului

Şi deşi toată lumea pe parcursul vieţii sale gustă măcar o dată băuturi alcoolice – nu toţi devin alcoolici, deoarece îl întrebuinţează în doze mici. Cea mai mare deosebire dintre o persoană sănătoasă şi un alcoolic este dependenţa de alcool – mai întîi psihică, apoi fizică.

Ce duce spre alcoolism:

  • sărăcia şi mizeria;
  • beţiile necontrolate care durează mai mult de o zi;
  • lipsa pragului de respingere a alcoolului,
  • lipsa vomei cînd se consumă excesiv;
  • scăderea rezistenţei organismului faţă de alcool;
  • apariţia semnelor de mahmureală.

Schimbările patologice ale exteriorului

Îîmbătrînirea pielii, mărirea venelor, apariţia hematomelor din cauza decalajului tensiunii în vasele capilare.

Alcoolicii de gradul III şi IV practic nu se trezesc, adică în permanenţă sunt sub influenţa alcoolului, şi degradează ca personalităţi. Vorbirea lor nu este fluentă, e neclară din cauza că au fost afectate ţesuturile nervoase la nivelul celulelor şi a fost perturbată motorica muşchilor. În majoritatea cazurilor maladia duce la formarea tumorilor canceroase ale organelor aparatului digestiv, bolilor cardio-vasculare şi la un rezultat letal.

Stadiile bolii

Specialiştii menţionează 4 stadii ale acestei boli:

  1. Omul devine psihologic dependent de alcool, dacă nu există prin
    apropiere băuturi alcoolice el încă nu le caută, dar o necesitate uşoară deja
    persistă. Persoana în cauză nu-şi imaginează vre-o sărbătoare fără alcool şi organizează diferite întîlniri cu prietenii cu scopul de a consuma băuturi şi de a scăpa de singurătate. Dacă nu se vor lua anume măsuri, boala va progresa;
  2. Dorinţa de a consuma alcool persistă permanent, este obsedat de gîndul de unde s-l ia, dispare voma chiar dacă şi a întrebuinţat în cantităţi excesive băuturile alcoolice, nu mai concepe viaţa de zi cu zi fără acest produs;
  3. Apare sindromul de retragere, dependenţa devine fizică. Alcoolul întrebuinţat estompează producerea multor hormoni necesari organismului şi, ca rezultat, omul nu poate să se oprească să nu bea de sinestătător. Alcoolicul ajunge la nivelul care se numeşte ”toleranţa faţă de alcool”- el poate să consume cantităţi excesive şi voma nu apare, mahmureala se elimină prin consumul altor doze. Se atestează deja degenerarea ţesutului nervos, celulele ficatului sunt înlocuite de alt ţesut, apar semne de ciroză; dacă bolnavul este controlat şi impus să nu mai consume băuturi, atunci apar simptome care s-ar asemăna cu ”defalcarea” caracteristică narcomanilor; comportamentul bolnavului în acest timp devine neadecvat imprevizibil şi activ-agresiv.
  4. Scăde toleranţa faţă de alcool şi aceasta se exsplică prin faptul, că unele organe ale organismului nu mai funcţionează de loc; se observă schimbări distrofice în vase; organele gastro-intestinale şi ficatul este afectat de tumori maligne; bolnavul pierde interesul faţă de viaţă, îl preocupă doar un lucru:de unde să găsească băuturi alcoolice; el începe să consume orişice fără nici o alegere, chiar şi lichide tehnice ce conţin alcool; în cazul în care îl impunem pe un alcoolic să nu mai bea – poate să moară; se atrofiază ţesutul muscular; 95 % din bolnavi mor de atac cardiac sau la ictus.

Alcoolismul de gradul 3 şi 4 este „punctul de plecare în neant”: dacă omul deja a ajuns pînă aici atunci alcoolul va deveni mai puternic decît el – omul.

Tratarea conştiinţei bolnave

Tratarea depinde de gradul de îmbolnăvire, la care se află bolnavul: ceea ce ţine de stadiul 1 e destul doar să-l sustragi pe om de la băuturile alcoolice şi să-i îndrepţi atenţia asupra altor ocupaţii, în afară de alcool. Dependenţa psihologică dispare într-un timp foarte scurt.
Chiar dacă avem în faţă un tablou clinic foarte grav metodele de tratament pot aduce rezultate bune. La fel ne poate ajuta şi medicina nontradiţională.

Tratamentul se face prin intermediul metodelor contemporane:

  • Terapia aversivă – permite să tratăm persoana chiar şi atunci cînd el nu recunoaşte că este bolnav; diverse preparate medicinale îi generează respingerea faţă de alcool (Disulifir am), aceste pastile sunt inofensive, dar cînd se consumă împreună cu alcoolul cauzează nişte simptome foarte neplăcute;
  • Terapia psihologică este posibilă doar atunci, cînd alcoolicul îşi recunoaşte dependenţa sa şi vrea să scape de ea – să rămînă o persoană integră; conform datelor statistice 80 % din bolnavi, care au trecut terapia psihologică, fac faţă bolii; recidivele au loc foarte rar;
  • Detoxicarea – organismul omului este curăţat de produsele descompuse de alcool; metoda dată foarte bine tratează de mahmureală, dar nu înlătură dependenţa psihologică;
  • Adaptarea socială – sunt cazuri, cînd un alcoolic, simţind susţinerea celor din jur în perioada cînd vrea să se debaraseze de viciu, o ia pe calea cea dreaptă şi se lasă de băut; dar această metodă nu este potrivită pentru cei care nu vor să-şi recunoască problema existentă.

Profilaxia stării de boală

Din cauza băuturilor alcoolice zilnic mor mii de oameni şi numărul acesta e în creştere. Societatea contemporană trebuie să-şi protejeze cetăţenii de această molimă, să le creeze toate condiţiile ca ei să conştientizeze pericolul care-l are alcoolismul.
Profilaxia primară este o companie antialcoolică între cei care încă n-au devenit dependenţi. Tinerii trebuie să înţeleagă, că e mai bine de dus un mod sănătos de viaţă şi că viaţa fără alcool este foarte confortabilă şi interesantă.

Profilaxia secundară constă în a ajutora oamenii deja dependenţi. Această sarcină nu este atît de simplă, deoarece majoritatea bolnavilor nu recunosc dependenţa avută, ei cred că ţin totul sub control. Alcoolicul nu-şi vede întruchiparea sa, deoarece felul său de a contempla lumea este denaturat. Duhoarea de alcool, mîinile tremurînde, culoarea albăstrie a feţei – pentru el sunt norma vieţii.

Profilaxia secundară:

  • Lucrul cu familia alcoolicului.
  • Treninguri şi ajutor psihologic.
  • Profilaxia bolii după tratament – aşa numita profilaxie terţă– constă în faptul ca omul să nu cadă pradă ispitei, să nu să se producă recidivul. ”Fostului” alcoolic îi este destul doar o singură dată să încerce gustul alcoolului şi, spre mare regret, poate să revină în rîndurile pe care le-a părăsit cu greu. Profilaxia acestor persoane include: consultaţiile psihologului, întîlnirile alcoolicilor anonimi.
  • Alcoolismul este necazul nu doar al persoanei care suferă de maladia respectivă, dar şi al societăţii. La etapa actuală nu s-a găsit remediul contra acestei boli, dar sperăm, că medicina va găsi o ieşire din sItuaţie.