Diabetul insipid

Diabetul insipid este o boala, care se dezvoltă ca urmare a producerii insuficiente în organism a hormonului antidiuretic vasopresina.

Vasopresina și ocitocina se acumulează în partea posterioară a glandei pituitare, dar se formează în hipotalamus. Hormonii, ajungând în partea posterioară a glandei pituitare, se adună în hipotalamus.

Anume de aici, hormonii nimeresc în sânge și lichidul cefalorahidian.
Vasopresina reglementează în corpul uman echilibrul apei și componența osmotică a tuturor lichidelor. Acest echilibru al lichidului este menținut în permanență la nivelul necesar, altfel activitatea tuturor organelor și sistemelor vor ceda. Dacă componenţa plasmei sîngelul diferă cît de puţin de parametrii consideraţi normă, se simte sete, începe să se producă în exces vasopresina.

Crește nivelul invers de absorbție al apei la nivelul tubelor rinichilor. În acest caz volumul de urină scade.

Producerea vasopresinei crește odată cu scăderea nivelului de potasiu și calciu, dar în acelaşi timp crește nivelului de sodiu în sânge şi a temperaturii corpului. Nicotina, morfina si adrenalina, de asemenea, stimulează secreția de hormon.

Hormonul antidiuretic este secretat în cantități mici:

când e prezentă hipertensiunea arterială;
la o scădere a temperaturii corpului;
în cazul consumului de alcool, clofelină, carbomozepină, haloperidol, beta-adrenoblocante.

Hormonul menţine un nivel normal al tensiunii arteriale, contribuie la coagularea sângelui, este implicat în procesul de memorizare. Diabetul insipid se dezvoltă în caz de abateri de la normă a producției de vasopresina de către celulele din hipotalamus.

Maladia dată se dezvoltă în cazul, cînd rinichii pierd sensibilitatea vis-a-vi de hormon, deşi nivelu lui în sânge e la cota normală. La o stare bolnăvicioasă rinichii secretă o cantitate mare de urină, componentul principal fiind apa. Săruri și alte substanţe în ea, practic, nu există. În acest caz, pacientul simte sete, deoarece lipseşte echilibrul de apă în organism.

Cauzele bolii

patologii congenitale;
tumori maligne;
metastaze;
meningite;
encefalite;
sifilis;
anevrisme vasculare cerebrale;
boli autoimune;patologie congenitală;
leziuni ale craniului și a creierului;
intervenţii chirurgicale pe creier (eliminarea adenoidelor hipofizare).

Potrivit statisticilor, boala afectează și femei, și bărbați.

Simptomele bolii

Un semnal al bolii este creșterea eliminării a unei cantităţi exagerate de urină (de până la 6 litri pe zi), o sete, care persistă. Pacientul bea la fel de mult lichid, cât de mult se elimină din organism.
Creşte nevoia de a urina, chiar și pe timp de noapte bolnavul e nevoit să se trezească din acest motiv. E deranjat somnul, pacientul este obosit, devine iritabil. Cantitatea de urină crește continuu, și poate ajunge pînă la 20 de litri.
Starea pacientului se agravează: îl deranjează durerile de cap, pielea devine uscată, scade greutatea corporală, se micşorează salivația, stomacul este deformat. Apar bătăi de inimă, scade tensiunea arterială, vezica urinară îşi schimbă forma.

Starea dată poate fi periculoasă pentru viața micilor pacienți:

vomitări persistente;
febră;
tulburări cu caracter neurologice.

La preșcolari și școlarii mici se dezvoltă enurezisul.

Tratamentul

În caz de boală, trebuie urmată dieta: de micşorat cantitatea de proteine și sare (până la 6 grame pe zi). Sunt necesare legumele, fructele, sucurile, produsele lactate.