Edenţia

Absența totală sau parțială a dinților se numește edenţie.  Mulți oameni nu înțeleg nici măcar, că acest lucru este posibil. În practica dentară această boală este considerată anomalie a numărului de dinți. Deseori este asociată cu hiperodonția (numărul excesiv de dinți) și hipodonția (numărul mic de dinți).  Există edenţie parțială, cea completă este foarte rară. La copii, o astfel de boală apare la 1% din cazurile de anomalii ale dezvoltării dinților.

Edenţia pentru om reprezintă o mare problemă estetică. Dar din punct de vedere medical, ea conduce la anomalii ale tractului digestiv, funcționarea defectuoasă a sistemului dentoalveolar, defectul vorbirii. Aceste lucruri creează, de asemenea, o problemă psihologică imensă pentru pacient.

Tipurile

În funcție de momentul apariției, există edenţie primară și secundară. Primară este cea congenitală, când se naște cu această boală. Secundără este cea dobândită. Diagnosticul „de primară” se stabileşte atunci, când nu există germeni de dinți.

Practica ortopedică dentară determină boala conform clasificării Kennedi. Această clasificare se referă la edenţia secundară, care este împărțită în 4 grupe:

  • Primul grup include un defect bilateral terminal.
  • Al doilea – include prezența unui defect terminal unilateral.
  • Al treilea – caracterizează un defect unilateral inclus.
  • Al patrulea – include defectul frontal inclus.
  • Edenţia poate fi simetrică și asimetrică.

Motivele

Nu există o cauză bine stabilită a apariţiei acestei boli, dar se crede că problema e în folicul. Dentiștii prsupun, că cauza tipului secundar sau dobândit este resorbirea foliculului.  Această stare apare din cauza bolilor inflamatorii ale gurii, dinților, gingiilor, eredității.

Cauza edenței primare sunt bolile sistemului endocrin. Prin urmare, părinții trebuie să monitorizeze atent sănătatea copilului, în special cavitatea bucală. La urma urmei, dacă nu identificați la timp problemele de sănătate, aceasta poate duce la o pierdere completă a dinților, nu numai a celor de lapte, ci și celor permanenţi.

La adulți, caria, boala parodontală și multe alte afecțiuni dentare pot provoca maladia. Cauză pot fi leziunile maxilarului superior și inferior.

Simptomele

Imaginea clinică a bolii depinde de tipul ei. Cea primară poate fi cu dinţii de lapte sau cu dinții permanenți.
Boala congenitală înseamnă nu numai absența completă a dinților, ci dezvoltarea anormală a părții faciale a craniului: reducerea dimensiunii feței, cerul plat.  Poate fi prezentă incompatibilitatea oaselor maxilarului și a feței.

Pacienţii care au o edenţie primară nu pot mesteca alimentele. Ei folosesc numai alimente lichide sau moi. Există o dificultate a respirației nazale din cauza problemelor legate de dezvoltarea oaselor craniului facial. De asemenea, o tulburare de vorbire din cauza lipsei de dinți. Dacă edenția este parțială, dinții disponibili creează frecarea maxilarului. Acest lucru duce la dezvoltarea gingivitei cronice.

Edenția secundară apare după pierderea sau îndepărtarea dinților. Absența completă a dinților duce la o schimbare a feței, prezența ridurilor, ridicarea maxilarului inferior. Absența completă duce la osteoporoza proceselor alveolare, în viitor – osteoporoză maxilarului întreg. Marginile fântânilor formează frecarea, care poate duce la procese inflamatorii însoțite de durere.

Cea parțială face că dinții existenți să se încline și se creează o sarcină suplimentară în timpul mestecării. În acest caz are loc o dislocare a articulației temporomandibulare.

Din punct de vedere cosmetologic se prăbuşesc obrajii, apare o schimbare în partea facială a craniului, iese în evidenţă pliul nazolabial, se coboară colțurile gurii.
Simptomele generale sunt problemele gastro-intestinale: gastrita, ulcerul gastric, colita. Apar probleme psihologice: nesiguranţa, disconfortul psihologic.

Diagnosticarea

Mai mulți specialiști participă la stabilirea diagnosticului: stomatologi, ortopediști, implantologi, chirurgi plasticieni, parodontiști, terapeuți, psihologi.

Diagnosticul începe cu o anamneză. Examinarea clinică, palparea canalelor dentare, radiografia fălcilor pentru a stabili prezența rudimentelor dinților. Se efectuează scanarea panoramică a maxilarului superior și inferior, precum și tomografia computerizată. Acest lucru face posibilă evaluarea stării gingiilor, a prezenței proceselor inflamatorii, a exostozei.

Experții investighează prezența şi altor probleme, care favorizează dezvoltarea maladiei date.

Tratamentul

Numai un medic dentist ortopedic poate alege un tratament, ținând cont de caracteristicile anatomice, fiziologice și igienice ale pacientului.

Principala metodă de tratament este protezarea. Deseori se instalează proteze fixe. Ea presupune instalarea implanturilor dentari, pe care apoi se fixează întreaga structură.
Protezarea la copii se recomandă de la vârsta de 4 ani.
Instalarea protezelor nedemontabile implică unele consecințe: stomatită protetică, alergii, inflamări gingivale.

Tratamentul începe cu sanarea completă a cavității bucale, tratarea bolilor existente, lichidarea cauzelor, care împiedică instalarea protezelor.

Prevenirea bolii primare este dezvoltarea favorabilă a sarcinii. Pentru a preveni dezvoltarea edenţiei secundare e necesar să se efectueze examinări preventive la stomatologi, în prezența unor probleme – pentru a le elimina. Dacă, din anumite motive, dintele sau mai mulți dinți au fost pierduți, ar trebui să se efectueze o proteză în timp util pentru a preveni apariția unor probleme ulterioare.