Membrana arahnoidă este una dintre cele trei membrane ale măduvei spinării și ale creierului. Ea este implicată în producerea și circulația lichidului cefalorahidian.
Arahnoidita creierului este o boală autoimună sau secundară, care afectează arahnoidul creierului, care duce la formarea de chisturi, neoplasme și adeziuni ale creierului. În majoritatea cazurilor această boală afectează adolescenții și adulții sub 40 de ani. Se observă că bărbații sunt bolnavi de 2 ori mai des decât femeile.
Motive
Ca boală independentă și autoimună, aracnoidita apare în aproximativ 5% din cazuri. Adesea apare ca o boală secundară după infecții: meningită, encefalită, rujeolă, gripă, amigdalită, sinuzită. Există, de asemenea, aracnoidita post-traumatică, care apare după leziuni cerebrale traumatice: hemoragie subarahnoidă, contuzie, vânătăi și multe alte leziuni cerebrale.
Există, de asemenea, factori predispozanți: abuz de alcool, suprasolicitare cronică, infecții respiratorii frecvente, leziuni frecvente la nivelul capului, afecțiuni adverse (țări calde, presiune atmosferică ridicată). Aceasta duce la creșterea tensiunii intracraniene. Sub influența acestor factori, membrana arahnoidă începe să producă anticorpi, ceea ce duce la un proces inflamator. Acest proces duce la compactarea și întunecarea aracnoidului. Încep să se formeze adeziuni, care influenţează fluxul de lichid cefalorahidian, ceea ce provoacă o hidrocefalie (lichid în creier) și la apariția simptomelor cerebrale. Procesul dat apasă asupra centrelor cerebrale adiacente, ceea ce duce la apariția simptomelor focale.
Clasificarea
După natura declanţării bolii, se disting arahnoidita acută, subacută și cronică.
Distingim:
- Arahnoidita chistică este un proces inflamator şi este însoțită de formarea cavităților (chisturilor).
- Arahnoidita adezivă e o inflamația arahnoidului şi se caracterizează prin formarea de puroi între comisuri.
- Arahnoidita convexitală se caracterizată prin simptome difuze. Ea conduce la dezvoltarea convulsiilor, atât focale, cât și generalizate, cu pierderea cunoștinței.
- Arahnoidita vertebrală este o inflamație a membranelor măduvei spinării. Deseori cauzate de răni.
Arachnoidita: simptome
Semnele de aracnoidită apar la ceva timp după expunerea la factor. De exemplu, după gripă, arahnoidita poate să apară de la 3 la 12 luni. După o leziune cerebrală, arahnoidita se poate dezvolta după 1 până la 3 ani.
Dar adesea arahnoidita are o dezvoltare treptată a simptomelor, care este caracteristică asteniei sau neurasteniei: slăbiciune, oboseală, iritabilitate și modificări ale dispoziției. De asemenea, este posibilă apariția convulsiilor epileptice, care se pot transforma într-un statut epileptic (deseori crize recurente într-o perioadă scurtă de timp).
Simptome cerebrale
După cum am menționat deja, acestea sunt cauzate de o încălcare a fluxului de lichid cefalorahidian și mișcarea acestuia prin ventriculele creierului. Cel mai răspândit și frecvent simptom este o durere de cap explozivă. Nu dispare prin luarea de calmante, se intensifică în timpul efortului fizic, tuse.
Aceste simptome pot include, de asemenea, greață și vomă, tinitus, amețeli, excitabilitate senzorială excesivă și apariția simptomelor de distonie vegetovasculară.
Pentru tulburările de ieșire de lichid cefalorahidian, sunt caracteristice tulburările de lichid cefalorahidian și crizele de lichid cefalospinal. Acestea din urmă se caracterizează prin dureri de cap crescute, greață, amețeli.
Criza se întâmplă:
- Frecvent – de mai mult de 4 ori pe lună. O astfel de criză poate dura mai mult de 2 zile, are simptome severe.
- Crizele de medie frecvență – de 3-4 ori pe lună.
- Crizele rare – de 1-2 ori pe lună.
Simptomele focale au o clinică de afectare a unei anumite părți a creierului. De exemplu, aracnoidita bazilară are o clinică pentru înfrângerea nervilor olfactivi (I), oculomotori (III) și bloc (IV). În clinică, aceasta se numește arahnoidită opto-chiasmică. Poate fi însoțită de deteriorarea glandei hipofizare și poate duce la formarea de adenom hipofizar.
Diagnosticare
Arahnoidita este dificil de diagnosticat, în ciuda numărului foarte mare de metode de diagnostic. Diagnosticul poate fi pus de un neurolog, după intervievarea pacientului, colectând un istoric de viață și boală. Medicul efectuează un examen neurologic, care poate dezvălui orice modificări sau tulburări din partea sistemului nervos central.
O metodă suplimentară de diagnostic este Echo-EG, care va arăta natura hidrocefaliei. O electroencefalogramă va demonstra prezența leziunilor focale și a epilepsiei, iar atacul în sine poate fi, de asemenea, înregistrat. Scanările IRM și CT ale creierului vor arăta gradul de hidrocefalie, prezența leziunilor membranei arahnoidiene (chisturi, adeziuni) caracteristice arahnoiditei și vor arăta, de asemenea, prezența tumorilor cerebrale (tumori, abcese, hematoame).
Se face un studiu asupra lichidului cefalorahidian și se efectuiază o puncție lombară. Acest lucru va face posibilă determinarea prezenței tensiunii intracraniene crescute, prezența proteinei în lichidul cefalorahidian și neurotransmițătorii ceea ce va ajuta la distingerea arahnoiditei de alte posibile leziuni ale creierului.
Un examen suplimentar este efectuat pentru o îngrijire oftalmologă, care va identifica congestia în zona optică a discului. Acest lucru se face la 50% dintre pacienți. Examinarea este făcută de un specialist ORL, care poate detecta pierderea auzului, care este prezent la arahnaidită, se stabileşte tipul și gradul maladiei.
Se face un test de sânge general, bolnavul este examinat de medici de specialități înrudite pentru confirmarea diagnosticul.
Arahnoidita cerebrala: tratament
Tratamtntul se face strict în staţionar. Depinde de gradul și cauzele dezvoltării patologiei. Tratamentul include:
- Antiinflamatoare nesteroidiene – Dexametazona, Prednisolona.
- Absorbabil – Piroghinal, Yodwismut Quinine.
- Antiepileptic – Clonazepam, Diazepam, Fenitoină, acid valproic.
- Diuretice (pentru fluxul de lichid) – Furosemid, Manitol.
- Medicamente neuroprotectoare (îmbunătăţirea metabolizmului în creier) – Piracetam, Thiocetam, Manitol.
- Tratamentul medicamentos include şi tratamentul focarelor cronice de infecție.
Tratamentul chirurgical este indicat pentru aracnoidita opto-chiasmă severă, când progresează procesul pierderii vederii. În același timp, se elimină chisturile, aderențele pentru îmbunătăţirea unui flux de lichid cefalorahidian. La o hidrocefalie progresivă este indicată o metodă specială, ceea ce duce la ieșirea rapidă a lichidului din creier.
Arachnoidita: consecințe
Complicațiile după apariția arhnoidită sunt grave, deoarece vizează creierul. Se disting următoarele complicații:
Crizele convulsive, necesită administrarea pe viaţă a preparatelor specifice.
Scade vederea.
Hidrocefalia se poate repeta. În cazul în care nu se iau măsuri, moartea este posibilă.