Algodismenorea

Este o boală caracterizată prin menstruație foarte dureroasă. Ca rezultat al bolii, starea generală a pacientei este perturbată, capacitatea de lucru este redusă, în aceste zile nu se poate dedica pe deplin familiei și obligaţiilor sale.
Boala se dezvolta atunci, când există patologii uterine, dezechilibru hormonal pe fondul stresului constant, leziuni ale organelor genitale provocate de diferite stări de boală inflamatorie și neinflamatorie, avort si naşteri patologice.

Algodismenorea se caracterizează în primele zile de menstruație prin dureri oarbe sau acute în abdomenul inferior. Femeia simte slăbiciune, greață, dureri de cap. Ea transpiră, mai ales noaptea, apar edeme.
Algodismenorea este o boală foarte frecventă, diagnosticată, în medie, la 40% dintre femeile de vârstă reproductivă.

Cauzele

Specialiștii identifică următoarele cauze de apariţie a durerii:
• mecanice (patologii de dezvoltare a organului genital, poziția anormală a uterului — aceste anomalii împiedică scurgerea normală a sângelui în timpul menstruației);
• endocrine (anomalii hormonale și anume: creșterea producției de prostaglandine și a procesului de degradare lentă a lor, ceea ce duce la o sensibilitate sporită la durere);
• neuropsihogene (prag redus al sensibilității la durere, excitabilitate crescută, șoc emoțional);
• constituţionale (infantilism – dezvoltarea insuficientă a organului de reproducere).

Tipurile de boli

Specialiștii identifică următoarele tipuri:

• primar – manifestat la adolescente și, de regulă, nu este asociat cu patologiile sferei sexuale feminine;
• secundar – afectează femeile după de 30 de ani și are loc pe un fond de boli ginecologice – de natură inflamatorie sau nu, urmare a complicațiilor după naștere, avort etc.

În cele mai multe cazuri, algodismenoreea secundară apare la adenomioze și endometrioze. Hiperplazia endometrului in timpul menstruaţiei se separă cu dificultate, ce provoacă iritația unui număr mare de terminații nervoase și creșterea nivelului de prostaglandine, stimulând dezvoltarea durerii severe și slăbiciunei generale.

O stare dureroasă se poate dezvolta pe fondalul miomului organului genital, deoarece formarea benignă împiedică scurgerea sângelui în timpul menstruației. Corpul începe să se contracte rapid, încercând să împingă sângele, crește presiunea în uter, terminațiile nervoase se irită, se produce eliberarea prostaglandinelor și apare un sindrom de durere.
Senzațiile de durere în timpul menstruației pot apărea pe fondul proceselor inflamatorii cronice. Ca urmare a inflamației pe mucoasă, se formează noduri, care perturbă curgerea normală a sângelui menstrual.

La multe femei, menstruația dureroasă apare după instalarea unui dispozitiv intrauterin, după o curățare, un avort sau naștere.

Simptomele bolii

Forma primară a stării de boală în majoritatea cazurilor se manifestă la adolescentele emotive, cu o stare psihică instabilă și un fizic astenic.
Boala secundară afectează cel mai adesea femeile după vârsta de 30 de ani, care au diverse maladii ginecologice.

Femeile se plâng de o dureri insuportabile în timpul menstruației, o stare generală proastă, care apare înainte sau în timpul primelor zile de menstruație. Durerile se pot developa diferit, fiind şi de intensitate diversă, în partea inferioară a spatelui, în zona înghinală, rect. Durerea de intensitate medie este ușor de eliminat prin analgezice și antispasmodice, dar cea intensă necesită intervenție și îngrijire specializată.

Starea generală a unei femei se schimbă cu câteva zile înainte de menstruaţie, se dezvoltă diverse tulburări.

Femeia devine iritabilă, nervoasă, supărată. Se schimbă des dispoziția, scade sau, dimpotrivă, crește pofta de mâncare, devine somnoroasă, o irită mirosurile,
are tulburări vasculare și vegetative:

• greață;
• vomă;
• scaun anormal;
• meteorism;
• perturbarea activității cardiace, accelerarea sau încetinirea ritmului cardiac;
• răceală a membrelor, uneori amorțeală.

Perturbarea metabolismului într-o stare dureroasă se manifestă prin mâncărimea pielii, urinarea frecventă, slăbiciunea în picioare și durerea articulară rătăcită.
În funcție de bolile ginecologice, semnele de algodismenoree pot fi complicate sau modificate datorită impunerii simptomelor bolii subiacente.

Formele

În funcție de imaginea clinică, specialiștii disting două forme de algodismenoree:
• compensate – semnele bolii rămân aceleași pe parcursul vieții reproductive a femeii;
• decompensate – simptomele sunt exacerbate de-a lungul timpului.

Diagnosticul bolii

Diagnosticul se bazează pe imaginea clinică, pe plângerile pacientei și cercetările efectuate. Ginecologul ia pentru analiză un frotiu, se face o examinare cu ultrasunete, se testează sângele și urina, se studiază fondul hormonal. Se efectuează analiză infecțiilor urogenitale, pentru confirmarea diagnosticului se utilizează imagistica prin rezonanță magnetică.
În caz de necesitate, se indică consultaţii la urolog şi psiholog sau psihoterapeut.

Tratamentul

Tratamentul este ambulatoriu, opțiunea cea mai eficientă este o combinație de farmaco- și fizioterapie. Dacă algodismenoreea a fost provocată de boli ginecologice se tratează patologiile detectate.
Pacientelor li se prescriu corticosteroizi — diclofenac, aspirină, ibuprofen ș.a.
Un efect pozitiv îl au preparatele analgezice și antispastice, acestea pot fi combinate cu sedative și antihistaminice.

În a doua jumătate a ciclului se recomandă fizioterapia:
• fono- și electroforeză cu bromură de sodiu, sulfat de magneziu, novocaină;
• diatermie cu unde scurte;
• curenții diadinamici;
• ultrasunetele.

În unele cazuri, efect bun poate fi obținut prin reflexoterapie.
Dacă pacienta are tulburări psiho emoționale se efectuează o consultare la psiholog (psihoterapeut).
Pacienta trebuie să renunțe la obiceiurile proaste, băuturile cafenizate, la modul neorganizat de viaţă, e necesar să asigure un somn sănătos, să evite situațiile stresante, să stabilizeze greutatea corporală, să respecte o dietă echilibrată.
Forma primară a stării bolii este ușor de tratat. Prognosticul pentru forma secundară depinde de evoluția bolii, pe fonul căreia a apărut algodismenorea.