Еste o patologie a dezvoltării intrauterine a fătului, manifestată prin faptul, că bebeluşul se naște fără glandele mamare. Boala este unilaterală și bilaterală și este diagnosticată atât la femei, cât și la bărbați.
O afecțiune morbidă este diagnosticată extrem de rar, nu amenință viața unei persoane, dar dacă o femeie este expusă bolii, ea nu va putea să-și hrănească bebelușul cu sânul. Mai des sunt diagnosticate micromastia și hipoplazia asociate cu scăderea funcției ovariene. În aceste cazuri organele genitale sunt dezvoltate normal și nu există niciun dezechilibru hormonal. E o diferență semnificativă vis-a-vi de amastie.
Uneori amastia glandelor mamare este însoțită de patologii ale ovarelor, altor organe, dar nu e o regula.
Cauzele
Deoarece boala apare în perioada prenatală, experții consideră, că factorii ei au un efect dăunător asupra fătului. Deoarece glandele mamare se formează în săptămâna a şasea și la 7-8 luni de sarcină, rezultă, că anume în această perioadă a fost afectat fătul.
Unii oameni de știință sunt de părere, că poziția incorectă a mâinelor fătului și anume lipirea strânsă a lor de trunchi, apăsând pe glandele mamare în dezvoltare, este cauza patologiei.
Simptomele
Pacientul nu are glande mamare sau lipseşte una dintre ele.
Diagnosticul
Diagnosticarea amastiei nu este dificilă. Ea se face vizual la nou-născut la spital. Uneori radiografia și ultrasunetele sunt folosite pentru a confirma diagnosticul.
Amastia dobândită
O afecțiune dureroasă apare la femeile cu cancer după procedura de mastectomie, uneori după traumă, când pacienta pierde una sau ambele glande mamare. În acest caz sunt folosite implanturi sau țesuturi musculare luate de pe spatele sau abdomenul pacientei. În majoritatea cazurilor, aceste metode se combină. Reabilitarea necesită o perioadă lungă, pacienta simte dureri mari, astfel încât îi sunt prescrise analgezice.
Tratamentul afecțiunii dureroase
Tratamentul este chirurgical, uneori combinat cu terapia hormonală. De regulă, intervenţia se efectuează la vârsta de 20 de ani, mai puțin frecvent – cu câțiva ani mai devreme. Din țesuturile proprii ale pacientei, specialiștii formează un mamelon, iar areola este imitată prin tatuare. Dacă este necesar, se folosesc proteze.