Sindromul Gilbert este o maladie a ficatului care se caracterizează prin un defect al genei care participă la procesele de schimb ale bilirubinei în organismul omenesc și drept rezultat are loc mărirea nivelului de bilirubină indirectă în serul sângelui în legătură cu expunerea genei de formă anormală la factorii transformării acesteia.
Cauzele apariției
Sindromul genetic Gilbert este numit astfel de unii medici deoarece maladia în cauză poartă un caracter ereditar.Sindromul în cauză este caracterizat prin tipul recesiv de moștenire adică: gena sănătoasă compensează anomalia genei sale deci a dublorului și influențează în mod copleșitor asupra activității sale.
Se consideră că gena sindromului Gilbert se poate de moștenit mai ales atunci când ambii părinți au fost posesorii genei anormale (așa numitul sindromul homozigotic al lui Gilbert la posesia căruia se manifestă simptomatica clinică). În cazul în care un părinte a fost sănătos, iar celălalt a avut gena anormală atunci copilul va fi practic sănătos, însă va fi purtătorul genei date adică va fi posesorul tipului de moștenire heterozigotică.
Simptome
Clinica maladiei în cauză adeseori poartă un caracter slab accentuat. Boala are un caracter cronic cu acutizări periodice care se manifestă la toți în mod diferit și în diferite perioade ale anului sub influența diferitor factori ca: fumatul, consumul băuturilor alcoolice, stresurile, primirea preparatelor medicamentoase și bolile concomitente.
Sindromul Gilbert afectează ficatul, creând condiții ce duc la mărirea nivelului de bilirubină și prin urmare la apariția simptomaticii clinice.
Simptomul esential al maladiei în cauză este apariția icterului slab de determinat.La unele persoane dezvăluirea maladiei în cauză se limitează doar la aceasta,iar la alții acest icter persistă toată viața. Cel mai des icterul e ușor de observat pe globii oculari așa numitul icter al sclerului,mai rar acesta se manifestă pe stratul cutanat.
Simptome generale:
• Slăbiciune generală a organismului;
• Leșinuri;
• Bătăi de inimă frecvente;
• Transpirație rece pe timp de noapte;
• Senzații de durere în țesuturile musculare.
La fel se mai observă și disfuncții ale sistemului digestiv ca:
• Senzațiile de durere și spazmele în hipocondrul drept;
• Gust metallic sau de amărăciune în cavitatea bucală;
• Arsurile;
• Pierderea poftei de măncare ce nu arareori duce la anorexie;
• Constipațiile,diareea;
• Balonarea abdomenului urmate de eructații sau meteorism;
• Grețurile și reflexele de vomă la vederea dulciurilor.
La fel se observă și depresiile,atacurile de panică și acțiunile asociative,nervozitatea.
Diagnosticare
Tehnologiile contemporane ne oferă posibilitatea de a realiza diagnosticarea numai că e nevoie de mult timp pentru a exclude alte maladii posibile ale ficatului.
Prin urmare analiza genetică la sindromul Gilbert este cea mai optimală deoarece ea ne permite să depistăm devierile genetice ale ADN–ului și respectiv și acea genă anormală.
Sindromul Gilbert și bilirubina sunt direct legate. Pentru determinarea nivelului ridicat de bilirubină indirectă se efectuiază analiza generală a sângelui prin intermediul căreia se depistează eritrocitele imature ceea ce indică un nivel ridicat de bilirubină. După aceeea se realizează analiza biochimică a sângelui (sângele din venă).
La fel se efectuiază o serie de investigații nu mai puțin importante ca:
• Analiza generală a urinei;
• Analiza la aminotransferază;
• Analiza la gama-glutamiptranspeptidază,
• Testul la timpul ptrombin și indicele ptrombin;
• Marcherii la hepatitele A, B, C, D, E, G, TTV;
• Ultrasonografia glandei tiroide;
• Analizele la hormonii glandei tiroide;
• Ultrasonografia ficatului;
• Analiza serului de sânge la determinarea nivelului de fier,indicii transferinei,feritinei.
Sindromul Gilbert și hepatita sunt niște maladii care sunt foarte asemănătoare conform tabloului clinic și din această cauză atunci când are loc colectarea anamnezei și realizarea analizelor se face o diagnosticare diferențiată a acestor boli pentru a pune diagnoza corectă și respectiv pentru a indica tratamentul necesar.
Tratament
Tratamentul este complex: el include în sine primirea preparatelor medicamentoase și respectarea dietei care este indicată de către medicul-hepatolog.
Se indică următoarele preparate ca:
• Preparatele antiepileptice pentru scăderea nivelului de bilirubină în sânge;
• Coleretice ca: Aloholul, Liobilul, Rivanolul și multe altele,
• Hepatoprotectoare ca: Carsilul, Esențiale, Gheptrapul,
• Enterosorbente (preparatele se indică pentru intensificarea eliminării bilirubinei din intestin).Printre acestea sunt: Smecta, Cărbunele activat, Cărbunele alb, Lactofiltrumul și Enterosgelul.
• Preparatele enzimatice ca: Festalul. Mezimul.
La fel se mai indică și o terapie simptomatică.
Dieta în cazul sindromului Gilbert se indică de medic strict individual pentru fiecare pacient, reieșind din rezultatele analizelor și având în considerație datele obiective și subiective. De obicei se indică dieta nr. 5, însă din ea se pot elimina sau din contra adăuga anumite produse. Dieta e necesară pentru ca preparatele medicamentoase indicate să-și facă efectul și pentru ca nici un alt factor să nu scadă acțiunea acestora. Această dietă nu este pe gustul tuturoa și chiar să li se pară cam amăruie, însă ea trebuie ținută neapărat.
Sindromul Gilbert și sarcina. Ce trebuie de știut?
Trebuie de remarcat faptul că aceste două concepte nu se exclud reciproc adică aceasta nu ar fi o c auză ca să se refuze de la posibilitatea de a rămâne însărcinată. Trebuie doar de luat în considerație anumite particularități în timpul planificării sarcinii și de discutat în mod obligatoriu întrebarea dată cu medicul curant și cu ginecologul.