Tifosul abdominal face parte din grupa infecţiilor acute ale bolilor intestinale. Ea este provocată de microorganismul care se numeşte Salmonellatyphi. Microbul în cauză îşi păstrează activitatea în apa potabilă şi sol pe parcursul a 5 luni. Bacteria poate fi distrusă în cazul în care se efectuiază prelucrarea termică sau prin intermediul unei soluţii de dezinfectare.
Sursa agentului provocator al infecţiei în cauză este omul bolnav sau purtătorul de virus. Bacilul de salmonelă se transmite pe cale fecalo-orală, adică prin intermediul mînilor nespălate, prin intermediul apelor de canalizare contaminate sau de ladiferite insecte. Cele mai periculoase sunt focarele bolii în cauză provocate de consumul alimentelor contaminate de salmonelă – a ouălor, cărnii şi a produselor lactate.
Simptomele şi decurgerea bolii
În majoritatea cazurilor tipice tifosul abdominal se manifestă treptat cu tendinţa în
creştere a simptomelor specifice bolii date:
- Scăderea bruscă a poftei de mîncare;
- Creşterea temperaturii corpului pînă la 39 de grade şi mai sus;
- Tulburările de somn,insomniile;
- Moleşeala,slăbirea generală a organismului;
- Durerile de cap;
- Scaunul neregulat,meteorismul;
- Erupţiile caracteristice în zona abdomenului şi a părţii inferioare a toracelui (a şaptea-a noua zi de boală). Erupţiile sunt numite rozeole şi arată ca nişte pete nu prea mari şi rotunde cu marginile clar distinctive ce se află deasupra stratului cutanat.
În afară de aceasta la pacient se observă o retardare în mişcări, puls încetiniri, indici scăzuţi ai tensiunii arteriale, stratul cutanat palid. Caracteristic pentru această maladie este felul cum arată limba. Ea este uscată,cu crăpături şi cu plăci de culoare cafenie, care apar în secţiunea intermediară a organului.
La fel pacientul aude sunete nespecifice ce survin din intestinul orb şi simte dureri în ipohondriul drept, ficatul şi splina sunt foarte mărite. Pînă la a patra săptămînă a maladiei în cauză bolnavul simte o îmbunătăţire a sănătăţii şi dispar simptomele enumerate mai sus. Însă există pericolul apariţiei unor complicaţii, pe care le poate da maladia. E vorba de perforarea intestinală şi sîngerările interne.
Tratament şi profilactică
Boala în cauză se tratează cu un preparat ce are acţiune antimicrobiană şi acesta este levomicetinul. Paralel se introduce intravenos soluţia de clorură de sodiu şi soluţia de glucoză de 5%. Pacientul trebuie neapărat să respecte regimul de pat. În cazuri mai comlicate în procesul de tratare se mai administrează şi corticosteroizi. Măsurile profilactice de prevenire a bolii în cauză:
- Inspecţiile sanitare frecvente în cadrul întreprinderilor ce ţin de industria alimentară;
- Depistarea şi izolarea persoanelor bolnave;
- Dezinfectarea calitativă a vaselor, hainelor, lenjeriei de pat şi a încăperilor;
- Lupta cu insectele (muşte,gîndaci).
Oamenii, care au suferit de maladia în cauză, vor fi sub observaţia specialiștilor pe
parcursul întregii vieţi.