Prostata este o glandă exocrină (secretul produs iese în afară) a sistemului urogenital la bărbati. Ea e situată între rect și simfiza pubiană. Se compune din 2 părți, conectate printr-un istm, care este adiacent la partea de jos a vezicii urinare. Uretra trece prin prostată.
Adenomul de prostată sau HBP apare la bărbaţi la varsta adultă. Se dezvoltă din contul hiperplaziei (măririi) glandei para uretrale. E un neoplasm benign. Conform studiilor, maladia se dezvoltă la bărbaţi la vârsta de 45 de ani (10 – 12% din toate cazurile) și 80 de ani (80-82%). După 80 de ani adenomul de prostată îl are fiecare bărbat. Este, de asemenea, cunoscut faptul, că este o tumoare benignă.
Motivele
Principalul motiv al apariției unei tumori de acest tip nu este complet determinat. Există o teorie, care presupune o corelație între prostatita cronică și dezvoltarea adenomului. Dar teoria nu este adeverită în totalmente. De asemenea, nu s-a constatat influenţa alcoolului, fumatului, orientării şi activităţii sexuale, a inflamațiilor sistemului urogenital avute.
S-a observat, că vârsta bărbaților influențează mult asupra dezvoltării tumorilor. Se crede că, odată cu vârsta la bărbați apare o dereglare hormonală, care se dezvoltă în timpul menopauzei masculine (andropauză).
Dar există și factori, care sporesc șansele de a dezvolta boala:
- Factorul genetic.
- Obezitatea, care duce la tulburări metabolice.
- Tulburări de nutriție (multă sare, bucate picante și grase).
Simptomele
Recent au fost stabilite 2 grupe: obstructive (care sunt asociate cu urinare dificilă) si iritative (simptome de iritație).
Se referă grupului simptomelor obstructive:
- Scăderea vitezei de eliminare a urinei.
- Reţinerea urinării. În timpul de relaxare a sfincterului urina nu se retrage imediat, dar după ceva timp.
- In timpul urinării e necesar de încordat mușchii abdominali.
- Urinarea se produce prin porţiuni nu în flux continuu ca la o persoană sănătoasă.
- Senzația de urinare incompletă.
- O persoană sănătoasă după urinare se simte ușurat.
Simptomele de iritare includ:
- Poliuremia – frecvență mare a urinărilor ziua. Norma e de 5-6 ori pe zi, adenoma influenţiază numărul acestora. Ele ajung pînă la 20. În timpul nopții, chiar dacă vezica este plină, individul poate să nu meargă la viceu. Dar boala îl provoacă pe bărbat să se ridice adesea noaptea pentru a merge la toaletă.
- Stare, în care există nevoia de a urina, dar ea nu se produce – dorință falsă. Acutizarea tuturor simptomelor de mai sus este rezultatul stării psihosomatice a bărbatului. El se simte inferior, pierde încrederea în sine, se încistează.
Practica clinică determină simptomele, care depind de stadiul bolii:
- Etapa 1 sau de compensare – reclamații și disconfort apar când se produce golirea completă a vezicii urinare.
- Etapa 2 sau subcompensare – e perturbată de funcţia vezicii urinare, care duce la o golire incompletă.
- Etapa 3 sau decompensare – uretra este complet blocată, apare o disfuncție totală a vezicii urinare. Urina se va elimina sub formă de picături.
Este de remarcat, disfuncţia musculaturii vezicii urinare, care expulzează urina. În cazul adenomului prostatic, apar disfuncții și instabilitate. Ea este afectată de sistemul adrenergic.
Diagnosticarea
În primul rând, colectăm anamneza. Pacientul completează un jurnal de urinare.
Diagnosticul îl stabileşte un urolog, care înfăptueşte investigaţiile degetale prin rect. Aceasta este principala metodă de diagnosticare.
În plus, se recomandă:
USP – care arăta extinderea prostatei. În paralel sunt examinate şi alte organe. Este efectuat un studiu pentru a determina urina rămasă, care este de mare valoare pentru a stabili, dacă pacientul are nevoie de o intervenție chirurgicală.
- Ecografia transrectală permite să stabilească dimensiunile exacte, consistența, structura tumorii.
- Cistografia este o metodă eficientă de investigare a vezicii urinare. În acest caz, se utilizează un agent de contrast.
- RMN și scanarea CT organelor pelvine. Acest studiu prezintă o imagine exactă și vie a prostatei. El ilustrează cât a crescut şi s-a extins în organele vecine.
Tratamentul
Alegerea tratamentului depinde de natura urinării. Pentru a stabili metoda tratamentului există o scară – I-PSS, care definește funcțiile tulburărilor urinare: până la 18 puncte – tratamentul e conservator, după 18 – intervenţie chirurgicală.
Tratamentul conservator include:
- Alfa – blocante – Doxazosin, Terazosin și altele.
- Terapia antibiotică pentru tratarea infecției secundare de prostată.
- Probioticele după antibiotice – pentru a restabili microflora intestinală normală.
- Imunostimulante.
Tratamentul chirurgical prin metodele:
- Adenomectomia – îndepărtarea adenomului prin cavitatea abdominală deschisă. Operația poate fi efectuată sub anestezie generală sau anestezie spinală sau epidurală.
- Rezecția transuretrală se realizează prin metoda minim invazivă, prin uretră.
- Dilatarea balonului – expansiunea uretrei în glanda prostatică printr-o metodă mecanică.
Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există o serie de contraindicații – probleme ale sistemului respirator, sistemul cardiovascular, vârsta înaintată, intoleranța la anestezie.
Dacă nu se întreprinde nimic pentru a vindeca adenomul de prostată, el poate trece în cancer. Pentru a determina natura tumorii, se efectuează o biopsie (se ia o bucată de tumoare pentru examinarea histologică la prezența celulelor maligne).
Prin urmare, detectarea și eliminarea în timp util a bolii este importantă – poate salva pacientul de cancer de prostată.