Ictusul venos (staza venoasă) este o maladie care este legată de nivelul ridicat de coagubilitate a sângelui.
Cauzele apariției
De obicei maladia dată poate apărea pe fonul următoarelor ipostaze:
• Perioada sarcinii;
• Perioada de după naștere;
• Utilizarea contraceptivelor orale;
• Amplificarea sindromului antifosfolipidic;
• Insuficiența de proteine și a vitaminelor B și C în organism;
• Anemia siclemie.
Cauza principală a apariției maladiei în cauză este coagularea tipului venos de sânge care curge lent. În cazuri rare boala poate apărea după o anumită traumă, deshidratare, maladiile infecțioase suportate, oncologie. La fel se poate dezvolta ocluzia sinusitei transversale pe fonul procesului inflamator al urechii medii. Apariția trombozei sinusului de tip caustenic poate apărea în urma suportării unei infecții intracerebrale.
În cazul ictusului venos pot fi afectate venele corticale și sinusurile intracraniene.Cel mai des icterul venos se localizează în sinusita sagitală care este localizată în partea superioară.
Simptome
Simptomele esențiale:
• Durerile de cap;
• Parapereza-slăbiciuni în membrele inferioare bilaterale (atunci când este afectată sinusita sagitală localizată în partea superioară);
• Hemipareza-paralizia musculară;
• stupoarea;
• reflexurile de vomă,grețurile;
• convulsiile;
• inflamația în regiunea discului nervului sistemului vizual;
• oftalmopareza;
• midrioza;
• chemoza.
Diagnosticare
Pentru determinarea zonelor afectate de ictusul venos e nevoie de realizat tomografia computerizată și prin rezonanță magnetică. TRM se realizează pentru depistarea ocluziei venoase însă din cauza vibrării anatomice metoda dată în unele cazuri poate fi pițin informativă.
La fel specialiștii recomandă ca să fie realizată venografia cateterizată care va permite studiul minuțios al stării fluxului venos în cazul în care este indicată terapia trombolitică.
Tratament
În tratament este indicată primirea anticoagulantelor care trebuie luate cu o mare atenție deoarece pot apărea sângerările secundare. Metodele cele mai eficace în tratarea maladiei date sunt următoarele:
• hidratarea;
• terapia intravenoasă de tip trombolitic (se indică în cazul sinusitei sagitale localizate superior );
• primirea agenților antiplachetari (Aspirina);
• terapia cu antibiotice (în cazul proceselor inflamatorii și infecțioase)
În cazul în care se ia un tratament corect peste câteva săptămâni în majoritatea cazurilor survine însănătoșirea deplină.