Papilele anusului fac parte din anus. Sunt formațiuni triunghiulare sau rotunjite de cel mult 10 mm și nu provoacă disconfort. Papilita este o inflamație a papilelor anale.
Motive
Principala cauză a inflamației este o papilă anal hipertrofiată, care dobândește o natură bacteriană şi începe să crească în dimensiuni (ajunge de la 30 la 40 mm). Din această cauză poate chiar ieşi din anus, provocând o serie de complicații.
Cea mai frecventă cauză a acestei boli este proctita existentă (procesul inflamator al mucoasei rectale) sau criptita (procesul inflamator al criptelor organismelor). Acest lucru demonstrează, că papilita rectală este o boală secundară sau e o complicație.
Pe lângă aceste motive mai există şi factori majori, care afectează dezvoltarea acestei boli.
Acestea includ:
- leziuni ale canalului anal;
- constipație (deteriorare mecanică);
- diaree și otrăvire alimentară acută (efectul elementelor chimice ieşite din organism asupra papilelor anale);
- hemoroizi;
- consum de alcool;
- un stil de viață sedentar, lipsa de exerciții fizice, ceea ce duce la congestionarea pelvisului;
fenomene alergice manifestate atât în rect, cât și în anus (alergie la hârtia igienică, componentele lenjeriei, clismelor).
Fenomenele frecvente ale acestor factori duc la hipertrofia papilei anale, ceea ce produce ieşirea acestora din canalul anal. Procesul inflamator poate să nu fie prezent.
Simptome
Apariția oricăror simptome în zona anală indică prezența unei boli. Este imposibil să faceți un diagnostic singur. E necesar să vă adresaţi obligatoriu la un specialist și anume la un proctolog.
Acest tip de boală apare mai des la adulți decât la copii.
Papilita morfologic se aseamănă cu alte boli ale anusului și rectului. Dacă procesul s-a declanşat, se formează ulcerelul și apar eroziunile.
Papilita are atât simptome specifice, cât și generale.
Simptomele specifice:
- durere recurentă, care se intensifică cu diaree și constipație;
- hipertrofie – duce la senzații ale prezenței unui corp străin în canalul anal;
- apariția de mâncărime în pliurile perianale. Aceasta duce la o slăbire a sfincterului în prezența unei dureri constante. Un sfincter slăbit este cauza descărcării din rect;
- sânge în scaun;
- senzație de arsură.
Printre simptomele obișnuite se numără prezența durerii, arsurii, mâncărimii. Aceste simptome pot indica și prezența hemoroizilor sau polipilor. Sângele poate provine dintr-o tumoră existentă în intestin (dacă are o culoare de gudron – asta indică o tumoră în colon, dacă culoarea este mai deschisă – tumora este aproape de anus). Aceste simptome indică faptul că autodiagnosticul nu este posibil.
Inflamarea papilei anale la un copil apare mult mai rar decât la adulți. Pediatrii consider, că la copii motivele sunt clismele frecvente, corpurile străine în rect (de exemplu, lumânări terapeutice), înghițirea obiectelor solide, care, la ieșire, produc leziuni ale mucoasei rectale.
Diagnosticare
Diagnosticul și tratamentul îl indică doar un specialist în acest domeniu – un proctolog. Pentru început el efectuează un sondaj asupra pacientului, colectând o anamneză, toate reclamațiile subiective și obiective. Apoi efectuează o examinare digitală a rectului. După aceasta este prescris un complex larg de studii instrumentale și de laborator.
Studiile instrumentale includ:
- sigmoidoscopie – introducerea unei sonde în cavitatea rectului pentru a-i examina mucoasa;
- fibrocolonoscopie – un studiu al cavității colonului;
- SPL;
- ultrasonografie transrectală.
Printr-un examen digital medicul simte prezența papilelor hipertrofice. Dacă depistează prezenţa lor, el cere pacientului să se încordeze. Acest lucru duce la prolapsul papilelor mărite.
Studiile de laborator includ analiza fecalelor pentru determinarea prezenței sângelui ocult, un test de sânge general. Examinarea histologică este importantă pentru a exclude prezența celulelor canceroase.
De asemenea,se efectuează diagnostice diferențiale cu boli precum hemoroizi, polipi, prezența fisurilor anale cronice și neoplasme.
Tratament
Adesea crezi că papilile, care provoacă discomfort, trebuie înlăturate. Dar îndepărtarea papilei anale nu este întotdeauna necesară. Dacă ele nu provoacă durere, nu cad din anus nu necesită nicio intervenție.
Tratamentul papilitei constă în a elimina boala de bază.
După un astfel de diagnostic se recomandă unul din două tipuri de tratament: conservator și chirurgical.
Tratamentul conservator implică utilizarea de medicamente antiinflamatorii, antibioterapie, supozitoare și unguente cu aceleași efecte. De asemenea, sunt prescrise laxative contra constipației și antidiareice contra diareei. Se fac loțiuni cu Furacilin, Clorhexidină și alți dezinfectanți. Este prescrisă o dietă specifică, care implică alimente ușoare, care nu vor duce la rănirea intestinului anal la ieșire.
Tratamentul chirurgical se realizează dacă papilele sunt mari, cad, precum și dacă tratamentul conservator nu a adus rezultatele dorite. Tratamentul chirurgical presupune eliminarea papilelor hipertrofiate sau cauterizarea cu azot lichid. Se folosește anestezia locală, operația nu este complicată, iar perioada postoperatorie, la efectuarea tuturor programărilor medicului, decurge adesea fără complicații.