Este o boală de tip tumoral a vaselor sangvine sau limfatice, o dilatare a acestora. De obicei angiomul este benign. O persoană se poate naşte cu acest tip de leziune – congenitală – dar agioamele apar şi în copilarie sau la vârsta adultă. Ele se pot situa la nivelul pielii sau mucoaselor (plane, stelate, capilaro-venoase, proeminente) sau la nivelul unor organe interne, structuri nervoase superioare – această localizare fiind greu de observat şi deci, o complicaţie de tip hemoragic, e mai greu de tratat.
De multe ori, angiomul regresează. Este importantă supravegherea, pentru că orice modificare a aspectului şi mărimii lui să fie transmisă medicului. Cele situate în zone sau în vecinătatea unor organe, pe care le pot deranja, dacă îşi modifică volumul, se pot îndepărta chirurgical sau cu laser.
Ttipurile
Angiomul poate crește atât pe piele cât și pe organele interne. În funcție de această sunt următoarele tipuri:
- Angiomul cavernos este o cavitate pulsatorie, umplută cu sânge, are o suprafață tuberoasă și se extinde ușor deasupra pielii. Are o nuanță roșie închisă sau burgundă. De multe ori apare pe piele, mai puțin frecvent în țesutul subcutanat. La palparea tumorii se pot observa cheaguri dense, globulare.
O caracteristică a acestui angiom este elasticitatea lui – atunci când se apăsată pe el, parcă se micşorează în volum, iar apoi apare din nou. Aceasta se explică prin fluxul de sânge din cavitatea sa. Dacă acest tip de angiom este format pe creier, există riscul de hemoragie în cavitatea craniului. - Angiomul venos – are mai multe cavități (caverne) conectate una la cealaltă. Pereţii dintre aceste compartimentehsunt foarte subțiri. Deseori se dezvoltă în țesutul subcutanat și în mușchi. O caracteristică a angiomului venos este tendința de creștere autonomă.
- Angiomul ramificat este cel mai rar tip de neoplasme de acest tip. Este reprezentat de plexul arterelor lărgite. Caracteristica sa este pulsația și tremurul la palpare, iar la auscultare se menţionează zgomote. Deoarece are mai multe plexuri vasculare decât alţi angiomi, cea mai mică traumă duce la sângerări profunde. Este situat cel mai adesea pe membre.
- Angiomul capilar este cea mai simplă formă de angiom, care constă din capilare, artere și vene mici. În funcție de natura originii, poate fi de culoare roșie sau cianotică.
- Angiomul combinat este un tip mixt de angiom, adesea localizat pe piele. Natura și tipul lui depind de angiomul asociat, care este mai mare.
Motivele
Nu a fost găsită cauza exactă și finală a creșterii lor. Cu toate acestea, conform observațiilor, ei au adesea un caracter înnăscut. Judecând după aceste observații, schimbările în sistemul vascular apar încă in uter. Fătul dezvoltă o întrerupere a legăturii dintre tranziția arteriolelor la venule. Se formează malformații arterio-venoase, adică atunci când artera la direct este conectată la venă. Mărirea dimensiunii tumorii apare datorită creșterii vaselor din interiorul tumorii, ceea ce duce la o creșterea dimensiunii acesteia. Cu cât e mai mare angiomul, cu atât mai multe vase de sânge are în cavitate sa.
Sunt, de asemenea, tumori care se dezvoltă datorită bolilor existente. Se cunoaşte un număr de factori, care pot afecta creșterea angiomului:
- Traume frecvente sau extinse.
- Stresurile, surmenajele constante.
- Consumul de alcool în timpul sarcinii.
- Efectul anumitor medicamente asupra fătului.
Simptomele
Imaginea clinică a angiomului depinde direct de locația, dimensiunea, natura lui. Trebuie remarcat faptul, că angiomul detectat la nou-născut are proprietatea de a crește intens. S-a observat că, timp de trei luni, crește cu 1 – 2 mm.
Se disting următoarele locuri de localizare:
Angiomul pielii și țesutului subcutanat. Adesea el e cavernos sau venos. Este, de obicei, un defect cosmetic. Dar, în cazul, în care este situat pe organele interne, poate provoca probleme grave – digestive, de respirație, tulburări de urinare și defecare, probleme de vedere.
Angiomul osului – de multe ori există angiomii cavernoși: ei se localizează pe lobul frontal al craniului, în coloana vertebrală, în oasele pelvene. Simptomele caracteristice sunt durerea, disconfortul, deformarea scheletului, fracturile frecvente.
Angiomul pe organele interne are simptome în funcție de locul localizării. De exemplu, angiomul ficatului dă durere în partea dreaptă, greață și vărsături biliare frecvente, desfuncţia ficatului și organelor din jur, hepatită, ficat mărit, presiunea asupra tractului digestiv. Dacă angiomul este localizat în gură sau în faringe, el cauzează tulburări de vorbire și disconfort la ingerarea alimentelor.
Despre angiomul creierului trebuie de vorbit separat. El provoacă foarte multe probleme grave. Dacă dimensiunea lui este mică – imaginea clinică poate să lipsească cu totul.
Dar concomitent cu creșterea dimensiunii, el poate provoca următoarele simptome:
- Hemipareză și parapareză.
- Afecțiuni vizuale.
- Cefaleea, care poate trece în cronică și care nu rescţionează la analgezice.
- Perturbarea coordonării în timpul mișcării și probleme de vorbire.
- Creșterea presiunii arteriale și intracraniene.
- Presiunea asupra nervilor apropiați poate duce la atrofia lor, ceea ce cauzează probleme și mai mari.
- Riscul de sângerare în membrana creierului. Adesea, acest lucru se întâmplă în prezența angiomului venos.
Există simptome generale, care sunt prezente la oricare tip de angiom:
- Senzație de greutate, mai ales la nivelul extremităților.
- Hiperhidroza sau transpirația crescută.
- Stare bolnăvicioasă.
Diagnosticarea
Angiomul de la suprafață nu este greu de diagnosticat. El are formă și culoare caracteristice. Cunoscând toate aceste diferențe, puteți determina și componenţa caracteristică a formaţiei.
Identificarea unui angiom localizat în cavitatea corpului uman necesită eforturi suplimentare:
• Angiomul osos este detectat, utilizând raze X.
• Cei localizați pe organele interne sunt diagnosticați prin angiografie.
• Studiul UZD vă permite să determinați adâncimea locului de angiom și componentele acestuia.
• Puncția diagnostică se face rar, deoarece poate duce la sângerare.
Tratamentul
Tratamentul de urgență este indicat, dacă acesta crește intensiv, se poate „sparge”, are deja dimensiuni mari, există sângerări. Atunci când se elimină angiomul, el este strâns legat – se efectuează embolizarea angiomului pentru a opri aprovizionarea lui cu sânge și se îndepărtează prin metoda exciziei complete până în țesuturile sănătoase. Această metodă ajută la prevenirea sângerării.
Este folosită, de asemenea, radioterapia. Se utilizează atunci, când tumoarea se află în zonele greu accesibile ale creierului sau dacă este foarte mare.
Angioamul mic extern este eliminat prin electrocoagulare, criodestrucție (înghețare) și laser. Angiomul extern se poate micşora prin utilizarea de medicamente hormonale, cum ar fi prednizolonul.
Angiomul poate, de asemenea, să se „auto-vindece”. Cheagurile de sânge, care se formează în el, pot bloca în mod independent fluxul sangvin și pot preveni creșterea și dezvoltarea angiomului.