Aceasta este o îngustare completă sau parțială a lumenului laringelui, ceea ce duce la dificultăți de respirație și strangulare. Îngustarea tractului respirator în laringe provoacă imediat o încălcare gravă a tuturor funcțiilor de bază de susținere a vieții, până la deconectarea completă și moarte. Cursul poate fi acut (se dezvoltă fulgerător) sau cronic (se dezvoltă pe o perioadă lungă de timp).
Stenoza acută apare brusc sau relativ scurt. Este simptom al multor boli. Boala în formă acută este caracterizată de o manifestare rapidă a simptomelor, de stenoză cronică – o creștere lentă a simptomelor. În medicină nu există o secțiune separate, care să descrie o astfel de condiție, deoarece este un simptom al unei boli grave.
Motivele
Există o mulțime de motive pentru această stare, dar există o serie de motive majore:
• daune cauzate în proces de resuscitare, ventilație prelungită cu oxigen de 100%;
• obiecte străine, care au dus la blocarea lumenului laringian;
• stenoza alergică a laringelui – consecință a reacției alergice la alergen;
• boli inflamatorii ale laringelui, care provoacă stenoza cicatricială a laringelui;
• infecții – scarlatină, tuberculoză, malarie, sifilis, febră tifoidă și multe altele;
• neoplasme apărute la nivelul gâtului și laringelui;
• otrăvirea acută a organismului, de exemplu, în insuficiența renală acută, ureea va fi eliberată din corpul mucoasei a organizmului, inclusiv şi laringe. Ureea, când este expusă microflorei, se transformată în carbonat de amoniu, care provoacă ulcere, procese necrotice și hemoragice în laringe.
Etapele de stenoză a laringelui:
• stadiul 1 – de compensare;
• stadiul 2 – de subcompensare;
• stadiul 3 – de decompensare;
• stadiul 4 – de sufocare, se mai numește stadiul terminal sau asfixie.
Simptomele
Simptomatologia acestei stări depinde de stadiul procesului:
• Stadiul de compensare va fi caracterizat de răgușeala vocii, dispnee. La examinare se depistează o creștere a numărului de mișcări respiratorii, anxietate, o ușoară creștere a frecvenței cardiace. Dimensiunea lumenului e de aproximativ 5 – 6 mm.
• Stadiul subcompensării e caracterizat printr-o scurtă durată a respirației, o răgușeală a vocii, o respirație zgomotoasă, care se poate auzi de departe. E prezentă o fluturare a aripilor nasului, participarea muşchilor auxiliari la procesul de respirație. La examinare: pielea devine de un roșu strălucitor cu pete de cianoză, mai vizibile pe pieptul nazolabial, pulsul e frecvent și tensionat.
• Stadiul de decompensare este însoțit de dispnea deja pronunțată, care se aude bine la distanță. Pata nasolabială are o nuanţă cianotică. La examinare: fața e acoperită cu sudoare, există tahicardie, pacientul este apatic, pupilele sunt dilatate, există o tuse aspră, mai rău în timpul unei alarme, cu spută. Pacientul ocupă o poziție semi-așezată, înclinată pe mâini.
• Stadiul de asfixiere sau sufocare – respirația Cheyne-Stokes. Pacientul poate fi inhibat sau deja inconștient. La examinare: pulsul e asemănător cu firul, transpirație rece pe tot corpul, o scădere bruscă a tensiunii arteriale, cianoză pronunțată a pielii. Lumenul laringian are o dimensiune de aproximativ 1 mm sau e complet închis. Aceasta este stadiul, în care pacientul are nevoie de o resuscitare urgentă.
Laringita – e stenoza laringelui şi se dezvoltă la copii foarte des, așa că părinții trebuie să ştie, că în caz de această boală, copiii trebuie să meargă des la medic la control, pentru a efectua toate recomandările, pentru ca medicii și să fie în măsură să ofere primul ajutor. Dar acestea nu sunt unucele motive, există o mulțime și ele sunt la fel cu adulții.
Diagnosticarea
E foarte importantă diagnosticarea rapidă într-o formă acută a bolii. În acest caz contează chiar şi un minut, deoarece imaginea clinică se dezvoltă foarte repede.
Când faceți diagnosticul, utilizați o metodă, cum ar fi laringoscopia. Este metoda de bază și rapidă pentru a vedea starea gîtului, cât e de îngustat, dacă există leziuni ascunse ale laringelui, prezența tumorilor, precum și gradul de inflamare a laringelui.
De asemenea se efectuează cercetări suplimentare:
• radiografia, RMN și CT ale gâtului și plămânilor;
• SUA ale glandei tiroide;
• fibroscopia, care permite să depisteze prezența cancerului esofagului, a cărui tumoare poate presa și bloca lumenul laringian.
Se efectuează și metode de laborator de tratament: hemoleucograma, chimia sângelui, starea funcțională a plămânilor (prin spirometrie), analiza urinei, care arată starea rinichilor pacientului.
Tratamentul
Tratamentul se efectuează exclusiv în unitatea de terapie intensivă. Metoda de tratament depinde de stadiul de stenoză. În primele 2 etape este prescrisă terapia, care include utilizarea:
• preparatelor antibacteriene cu un spectru larg de acțiune (în procesele inflamatorii);
• medicamentele antialergice, în cazul în care cauza a fost o reacție alergică acută;
• preparatele pentru îndepărtarea edemului, care va lărgi lumenul laringian;
• la unele boli rare, cum ar fi difteria, tifosul, malaria, rujeola, se folosesc medicamente speciale și vaccinuri;
• diureticele pentru fluxul de sânge din părțile superioare ale corpului uman și pentru retragerea lichidului, care se acumulează în timpul stenozei;
• compresele calde la nivelul picioarelor pentru drenajul liber al fluidului din corp;
• sedativele, preparatele de calciu și fonduri, care îngustează vasele de sânge.
Dacă pacientul se află în stadiul 3 sau 4, când starea este severă, pacientul se sufocă, se efectuează traheotomia, care se face numai în unitatea de terapie intensivă. Dacă este posibil, medicul efectuează intubarea traheei sau introducerea tubului în tractul respirator. Corpul străin, dacă provoacă stenoză, este îndepărtat și se efectuează manipulări pentru a restabili respirația.
Stenoza cronică este tratată prin instalarea de tuburi sintetice laringotraheale, care mențin un lumen în laringe sau trahee. E indicată intervenția chirurgicală sau utilizarea dilatării laringiene, esența căreia constă în expansiunea treptată a lumenului laringelui de către dilatator. Stenoza cronică este motivul concentrării sputei în căile respiratorii, care dezvoltă bronșita, pneumonia, traheita.
Primul ajutor în caz de stenoza laringelui
• chemați ambulanța, nu faceţi panică, răspundeţi concis şi exact la toate întrebările puse de dispecer, care în aşa mod va avea posibilitatea de a evalua starea pacientului și va decide, care echipaj de profilul trebuie să fie trimis;
• apoi liniștiți-l pe pacient;
• scoateți-i hainele, care îl presează pe gât: cravata, descheiaţi-i nasturii de la cămaşă;
• deschideți fereastra pentru a mări fluxul de aer proaspăt, înşirați prosoape umede sau pături prin cameră pentru a mări umiditatea aerului;
• deschideţi robinetul cu apă fierbinte în acelaşi scop;
• faceți-I bolnavului o baie fierbinte la picioare, pentru a asigura refluxul de sânge din părțile superioare ale corpului;
• dacă e posibil, faceți-i o injecție cu Prednisolon.
Primul ajutor pentru copii presupune detectarea în timp util al simptomelor, deoarece în asemenea caz poate fi salvată viața copilului.