Glanda pituitară este organul central al întregului sistem endocrin. Se află în șaua turcă a părții cerebrale a craniului. În dimensiune acest organ seamănă cu un bob de mazăre. El controlează funcțiile tuturor glandelor endocrine din corpul uman, influenţiază creșterea, dirijează metabolismul și funcția de reproducere a unei persoane.
Adenomul glandei hipofizare se dezvoltă în condiția când apare un defect în organ și acesta începe să producă o cantitate excesivă de hormoni. Tumoarea în sine este benignă și crește datorită celulelor din partea anterioară a glandei pituitare.
Motivele
Trebuie remarcat faptul că, pe lângă motivele cunoscute, există mulți factori, care stimulează dezvoltarea acestei noi creșteri.
Printre principalele se disting:
• Traumele cranio-cerebrale deschise și închise.
• Scăderea activităţii glandelor periferice, care duce la creșterea glandei hipofizare;
• Procesele inflamatorii ale creierului și a membranelor sale – meningită, encefalită, arahnoidită;
• Folosirea contraceptivelor într-o perioadă lungă;
• Hemoragii intracraniene;
• Sarcina dificilă, utilizarea unor medicamente.
Clasificarea
Medicii împart adenomul în două mari grupe:
• Tumorile active hormonale – 60% din toate cazurile. Ele se dezvoltă din secreția diferitor tipuri de hormoni. Aceştea includ: somatotropinomul, corticotropinomul, gonadotropinomul, tirotropinomul, prolactinomul glandei hipofizare.
• Tumorile hormonale inactive se dezvoltă în 40% din cazuri.
Există, de asemenea, o clasificare după dimensiune:
• Microadenomul – care are un diametru nu mai mare de 1 cm.
• Macroadenomul – are un diametru de 1 cm sau mai mult.
• Adenomul gigant – dimensiunea e de aproximativ 10 cm sau mai mult. Acest tip de adenom are proprietatea de a degenera într-un neoplasm malign.
Simptomele
Imaginea clinică depinde de tipul și dimensiunea tumorii. Adenomii inactivi hormonali pot fi asimptomatici de ani, cresc in mărime si pot fi identificaţi întâmplător, când se examinează pentru o altă boală.
Adenomii cu activitate hormonală au simptome de tulburări ale sistemului endocrin. În acest caz, semnele nu vor fi asociate cu hiperproducția unor hormoni ai glandei pituitare, ci cu activarea sistemului organului-țintă, care e acționat de un anumit hormon. Aceasta se numește sindromul metabolismului endocrin. Există, de asemenea, un sindrom oftalmo-neurologic, a cărui dezvoltare este asociată cu presiunea unei tumori în creștere pe țesutul cerebral din apropiere.
Sindromul oftalmo-neurologic are următoarele simptome:
• Dureri de cap, care apar din cauza presiunii tumorii asupra țesutului cerebral. Caracterul durerii este constant, nu depinde de poziția corpului, nu este însoțită de greață. De regulă, nu se tratează cu analgezice. Se localizează în regiunile de la tâmple și frontale.
• Tulburări ale funcției sistemului vizual. Ele apar din cauza presiunii adenomului asupra nervului optic. O atare situaţie cu o lungă perioadă poate duce la atrofie optică sau la pierderea vederii. E caracteristică, de asemenea, diplopia (sau bifurcația vederii) și oftalmoplegia (sau încălcarea funcției oculomotorii).
Sindromul endocrin și metabolic include următoarele manifestări:
• Prolactinomul – apare în 30-40% din cazuri. Acest adenom produce prolactină. Se întâmplă mai des la femei. Se manifestă prin dereglarea ciclului menstrual, amenoree și infertilitate. La bărbați se manifestă prin scăderea libidoului, impotenței, ginecomastiei.
• Somatotropinomul este o tumoare, care produce hormon somatotrop. La copii duce la gigantism, la adulți – la acromegalie. Este, de asemenea, cauza diabetului zaharat, obezităţii, hiperhidrozei. E posibilă dezvoltarea polineuropatiei (deteriorarea nervilor periferici), care provoacă dureri cronice, parestezie și tulburări în sensibilitatea nervilor periferici.
• Corticotropinomul este un hormon adenocorticotropic, care produce adenom. Se manifestă ca boala Iţenco-Cuşing. Caracteristice sunt prezența anomaliilor mentale, hiperpigmentarea pielii. De regulă acest tip de tumoare adesea degenerează intr-un malign şi are tendinţa de dezvoltare a metastazei.
• Tirotropinomul – produce hormon de stimulare a tiroidei, ce duce la hipertiroidism sau hipotiroidism.
• Gonadotropinomul este o tumoare specifică, produce hormoni gonadotropi, dar se depistează la o simptomatică oftalmo-neurologică pronunțată. Se manifestă ca hipogonadism.
Diagnosticarea
La identificarea acestor caracteristice, pacientul trebuie să se adreseze la neurochirurg, endocrinolog oculist, neurolog.
De asemenea, urmează să efectuează o serie de investigaţii
• Raze X a craniului.
• Scanarea CT sau RMN a creierului.
• Analiza generală de sânge.
• Testul biochimic de sânge și analiza hormonală, care poate dezvălui tulburarea hormonală a pacientului.
Diagnosticul se determină în baza analizelor colectate. Scanarea creierului poate dezvălui localizarea tumorii, dimensiunea acesteia, iar analiza hormonală va depista din ce celule provine.
Tratamentul
Tratamentul conservator este posibil în cazul unui prolactinom mic. Se iau medicamente care antagonizează prolactină.
Tumorile puţin mai mari se îndepărtează prin intervenție chirurgicală stereotactică – introducerea substanțelor radioactive în corpul tumorii, distrugând-o din interior.
Îndepărtarea tumorilor de dimensiuni mari, care au dus la complicaţii sau care au fost cauzele chisturilor cerebrali.
Există 2 tipuri de intervenții chirurgicale într-un astfel de tratament:
• Metoda transnazală – utilizând endoscopul, care este introdus prin nas, chirurgul îndepărtează tumoarea fără a deschide craniul.
• Adenomul macro și gigant se elimină prin craniotomie cu acces direct la creier. Această metodă poate duce la procese inflamatorii, afectarea circulaţiei sângelui spre creier, înrăutăţírea vederii.
Există contraindicații pentru o intervenție chirurgicală: sarcina, limitа de vârstă și copii – probabilitatea de a nu suporta o anestezie; dimensiunea uriașă a tumorii, care a atacat țesutul sănătos, şi necesită îndepărtarea unei porţiuni mari de țesut cerebral. Acest lucru poate duce la invaliditate sau deces în timpul intervenției chirurgicale.
Prognoza, după metodele de eliminare minim invazive, de multe ori e pozitivă. Dar pot exista tulburări hormonale, care sunt tratate cu medicamente hormonale. S-a observat, cu cât e mai mică dimensiunea tumorii, cu atât mai ușor este extrasă și perioada postoperatorie trece mai uşor.
Tumorile mari creează probleme suplimentare. Ele apar din cauza presiunii tumorii asupra țesuturilor învecinate. Acest lucru vorbeşte despre faptul, că diagnosticarea și tratamentul înlesnesc recuperarea rapidă.