Asfixia nou-născutului

Asfixia nou-născutului e o stare patologică, care pune în pericol viața copilului şi este caracterizată prin deficiențe de respirație sau absența completă atunci când este păstrată activitatea cardiacă. Apare ca o consecință a tulburării de schimb de gaze.

Această patologie este diagnosticată la 5-6% a nou-născuților.

Asfixia nou-născuților: cauzele

Afecțiunea patologică este un sindrom, care se dezvoltă graţie prezenței problemelor și a bolilor din timpul sarcinii.

Există 2 tipuri de asfixiere:

  • Primar – apare imediat după nașterea copilului. Cauza – insuficienţa de oxigen la făt chiar și în timpul dezvoltării intrauterine. Poate fi acut și cronic. De asemenea, motivul ar putea fi prezența unor boli infecțioase a fătului (infecție cu herpes, rubeolă si altele), Rh – incompatibilitate a mamei si a fatului, mucus aspirație sau lichidul amniotic. Acest lucru face că plămânii copilului nu sunt dezvăluiți complet sau deloc.
  • Secundar – apare la câteva zile după naștere. Se dezvoltă, de regulă, din cauza unor devieri ale circulației cerebrale fetale. Acest lucru poate fi provocat de bolile materne, care apar în timpul sarcinii (anemie, boli de inimă, diabet, boli infecțioase), și o sarcină grea (toxemie, dezlipirea prematură a placentei, complicații în timpul nașterii).

Patogenia asfixiei ţine de metabolism și hemodinamică. Gradul de severitate a bolii depinde de durata și intensitatea foamei de oxigen. Lipsa de oxigen duce la dezvoltarea de acidoză metabolică, hipoglicemie și hipocalemie. Forma acută conduce la o creștere a volumului sangvin, cea cronică – la o scădere.

Aceste condiții contribuie la formarea cheagurilor de sânge și în continuare apar probleme cu rinichii, inima, creierul, ficatul, glandele suprarenale. Toate aceste consecințe au urmări.

Simptomele

Principalele manifestări clinice ale asfixiei neonatale se evaluează conform scării lui Apgar. Ea include: culoarea pielii, ritmul cardiac, reflexele, tonusul muscular și respirația. Evaluarea acestor criterii se realizează în primele minute de viaţă a nou-născutului, folosind o scară de 10 puncte.

În funcție de numărul de puncte, există 3 grade de asfixie:

  • Asfixia ușoară – 10-7 baluri conform gradaţiei Apgar: respiraţie redusă, prezenţa cianozei triunghiului nazolabial, mușchii au un ton scăzut, epiderma nu este schimbată.
  • Asfixia medie – 5-7 baluri după Apgar: respirație slăbită regulată și neregulată, plâns slab, bradicardie, tonus muscular și reflexe slăbite, piele de culoare albăstruie.
  • Asfixie severă – 4-1 după Apgar: lipseşte strigătul născutului, respirația e neregulată sau absentă (apneea), palpitațiile inimii rare, hipotonia musculară, reflexele lipsesc. O atare formă este considerată stare de deces clinic al nou-născutului şi poate duce la dereglarea funcţionării creierului sau deces.

Diagnosticarea

Se face examinarea rapidă și exactă a copilului, măsurarea nivelului de oxigen din sânge folosind pulsoximetria, evaluarea stării după Apgar. Se face un studiu de acid-bazic al sângelui, ce va fixa acidoza, care este o confirmare a asfixie.

Apoi suplimentar sunt efectuate investigaţii, care vor arăta ce dereglări a provocat asfixia: examen neurologic, ultrasunete la creier pentru stabilirea prezenței de modificări în țesutul cerebral și a hemoragiilor.

Examinarea copilului o face un neonatolog sau un reumatolog pentru copii. Ei pot evalua rapid starea bebeluşului și pot lua măsuri pentru a rezolva problema.

Asfixia nou-născuților: îngrijire de urgență

Îngrijirea medicală de urgență se face pentru a restabili respirația normală, reglarea activității cardiace, excluderea metabolismului și corectarea parametrilor hemodinamici.
Complexul de măsuri de resuscitare constau în:

Aspirarea mucusului din tractul respirator superior.

  • Dacă respirația nu este restabilită – se face stimularea tactilă: bătăi uşoare aplicate pe călcâi sau pe spate. Prin acțiunile date se restabileşte respirația normală.
  • Dacă efectul nu survine – copilului i se fac 5 respirații de salvare, folosind o mască de oxigen și sacul Ambu. Esența este, că oxigenul nimerind in plămani, acţioneaza asupra receptorilor, care trimit impulsuri la centrul de respiraţie, adică oxigen. Centrul activității respiratorii transmite impulsuri la plămâni. Acest exerciţiu duce la revenirea respirației.
    Dacă este fără rezultat – copilul este intubat și conectat la un ventilator.
  • Se face o evaluare a activității cardiace și conectarea la monitoare. Dacă ritmul cardiac e de 60-70 de bătăi pe minut (la o rată de 140-160) – se efectuează compresii toracice cu o viteză de 100–120 de bătăi pe minut, dacă este conectat la ventilator, dar dacă nu – sunt efectuate 30 de compresii toracice și 2 respirații (care ar trebui să fie de 100-120 de compresii pe minut).
  • Medicamentele se administrează nou-născuţilor prin vena ombilicală – Adrenalină, Bicarbonat de sodiu, Glucoză. Preparatele sunt calculate pentru 1 kg de greutate corporală.
    Măsurile de resuscitare se efectuează chiar în salonul de naştere. Ele sunt întreprinse în cazul unei stări severe a sănătăţii copilului și a unui număr mic de puncte pe scara Apgar.

Resuscitarea durează 30 de minute până apar semne de respirație și îmbunătățire a indicilor monitoarelor sau semnelor morții biologice. Dacă resuscitarea e cu succes – copilul este transferat în salonul de terapie intensivă sub supravegherea medicilor.

Dacă asfixia are formă ușoară sau moderată – copilul primeşte oxigen printr-o mască sau este plasat într-o cameră de oxigen.

Asfixia nou-născuților: tratamentul

În salonul de terapie intensivă copilului i se administrează antibiotice, vitamine, hrănire parenterală, se efectuează terapia de perfuzie, se crează condiţii speciale până când copilul se vindecă. Apoi se efectuează un examen neurologic, care va arăta modificări ale sistemului nervos central.

Asfixia nou-născuților: consecințele

Complicaţiile anterioare:

  • Edem cerebral.
  • Hemoragii în creier sau în cochilie.
  • Necroze ale sectoarelor creierului.

Consecințe ulterioare:

  • Hidrocefalia – prezența excesului de apă în creier.
  • Encefalopatia – procese inflamatorii din creier.
  • Complicații Infecțioase – encefalită, meningită, pneumonie, sepsis.

Insuficienţa de oxigen poate duce la decalaj în dezvoltare, convulsii, moartea copilului. Bolile se dezvoltă în primul an de viaţă a copilului.