Plexopatia

Plexopatia (plexitis) – leziuni ale nervilor, consecinţă a traumatismelor sau localizarea bolii. Boala se dezvoltă ca rezultat al compresiei cronice, infiltrarea de tumori maligne, radioterapie sau chimioterapie. În funcție de locația nodurilor nervoase plexopatia este:

• plexopatia de col uterin;
• plexopatia lombară;
• plexopatia sacrală.

Experții identifică trei tipuri de stări de boală:

• sindromul Erba – apare atunci, când se deteriorează rădăcinile C5 și C6, și se manifestă paralizia mușchiul deltoid (e imposibil de a mişca mâna la o parte); paralizia biceps și mușchii umerilor supinatori, care nu îndoaie antebrațul; paralizia excesivă și mușchii infraspinatus;
• Sindromul Dejerine-Klumpke – se dezvoltă la deteriorarea rădăcinilor C8 și D1, se manifestă prin paralizia labei;
• Sindromul Horner – este o detaşare a rădăcinilor de măduva spinării.
Atunci, când afectarea nervilor plexului umerilor este mare, se dezvoltă paralizia musculară pe jumătate de umăr și întregul braț, se pierde sensibilitatea în aceste zone. Ca variantă poate fi amiotrofia nevralgică, manifestată prin durere severă în umăr, care se transformă într-o paralizie atrofică grea a mânii. Se presupune originea autoimună a acestei boli periculoase.

Cauzele

În cele mai multe cazuri se presupune o plexopatie brahială, care se dezvolta ca urmare a traumei (naștere traumatică, dislocarea articulației umărului, anestezie, transportarea permanentă a încărcăturilor grele pe umăr – așa-numita „paralizia rucsacului“), rănilor prin înjunghiere, boala osoasă (proces transversal hipertrofic a rădăcinii C7 în sectorul gîtului şi a coastelor), idiopatia, compresia vârfului plămânului prin noua formare.

Plexopatia postraumatică se dezvoltă ca o consecinţă a accidentului vascular cerebral, a unui accident sau a unei căzături.

Simptomele bolii

Specialiștii identifică următoarele etape ale bolii:

• nevralgic – în care pe pacient îl supără o durere spontană, acesta se amplifică în timpul mișcării sau compresiei ganglionului;
• paralitic – care se caracterizează prin pareza periferică, paralizia mușchilor.

Ca urmare a înfrângerii durerii plexului cervical și a regiunii occipitale, starea e condiíonată de pareza mușchilor gâtului și a diafragmei. În cazul, în care nervul diafragmatic e iritat, apare sughițul.
La dureriile plexului brahial boala se localizează în zonele supraclaviculare. Ea se răspândeşte în braț, se inflamează mușchii umerilor, brațelor, se diminuează sau dispar complet reflexele profunde ale întregului membru. Se dezvoltă tulburările de tip autonom-trofice: cianoza, transpirația, membrele superioare se fac palide, se distrug unghiile.

Diagnosticarea

Diagnosticul se bazeaza pe localizarea durerii și a tulburărilor de mișcare. Se efectuează studiile necesare:
• Electromiografia;
• Electronografia;
• Raze X.

Tratamentul

Pacientul poate fi tratat ambulatoriu, precum și în spital.
Pacienţilor li-e indicat:
• terapia anti-inflamatorie;
• analgezice și deshidratarea medicamentară;
• fizioterapia.

După ce durerea intensă trece, se prescriu:

• terapie sportivă;
• masaj;
• balneoterapie;
• vitaminele B1 şi B12.

Se recomandă:

• ATP;
• Lidaza.

Aceeaşi schemă e şi la tratarea bolilor infecțioase-alergice și a etiologiei de intoxicație. În forma cronică a stării de boală pacientului i se recomandă tratamentul la sanatoriu.