Mărirea splinei (splenomegalie) este o boală secundară, un semn primar al unor boli mai grave.
Cauzele
Splenomegalia nu este o boală, ci un simptom al unei alte boli.
Printre principalele cauze se disting:
• infecții: febra tifoidă, sepsisul, tuberculoza, bruceloza, sifilisul, mononucleoza infectioasă, endocardita, hepatitele infecţioase;
• ciroză: splenomegalia nu este atât de viu exprimată, durerile sunt prezente sub coastele din dreapta;
• micoze sau boli fungide — blastomicoza, histoplasmoza;
• anemie: hemolitică (atunci când celulele roşii din sange sunt distruse în interiorul unui vas de sânge), trombocitopenia, nocivă (deficit de vitamina B12 în legătură cu problemele tractului gastro-intestinal, ceea ce duce la anemie);
• trombocitopenie – splenomegalia este motiv de reducere a nivelului de trombocite, cu consecința scăderii imunității;
• boli ale organelor hematopoietice: limfoame, care au proprietăți de creștere și progresare rapidă, leucemii acute și cronice;
• boli ale țesutului conjunctiv – lupusul eritematos sistemic, sindromul Felti;
• chist, abcesul splinei;
• boli de acumulare – amiloidoza, sarcoidoza;
• boli de sânge – septicemia (infecție a sângelui), hemoglobinopatia;
• splenomegalia pancreatică – apare în tumori pancreatice;
• splenomegalia renală – apare în caz de încălcare a proceselor de filtrare, reabsorbția și secreția rinichilor, în care apar modificări hemodinamice în sânge, ceea ce duce la o creștere a splinei.
Tipuri de splenomegalii:
• inflamatoare – apare în procesele inflamatorii și se caracterizează prin inflamarea țesutului splinei.
• neinflamatoare – se caracterizează prin încălcarea funcțiile splinei, fără prezenţa unui proces inflamator.
• severă — splenomegalia, manifestată acut.
• moderată – cu tabloul clinic neexprimat.
Splenomegalia în timpul sarcinii
Se manifestă ca o anemie hemolitică, la fel cu splenomegalia la nou-născuți, apare din același motiv – anemia congenitală hemolitică la nou-născuți. În primele luni de viață a copilul din cauza de încălcare a metabolismului fierului se produce ciroză hepatică, ceea ce duce la hepatomegalie, splenomegalie și la slăbiciune musculară, întârziere în dezvoltare, care trebuie identificată de timpuriu.
Splenomegalia: simptome
Deoarece această boală este în cele mai multe cazuri un simptom, și semnele ei vor fi diferite, în funcție de diagnosticul de bază.
Semnele splenomegaliei inflamatorii
• temperatura ridicată a corpului – mai mult de 39*;
• durere acută în partea din stânga a coastelor;
• greață manifestată rar, vărsături, dispepsie (indigestie);
• prin palpare în proiecția splinei vor fi depistate semne dureroase.
Semnele splenomegaliei ne inflamatorii
• temperatura corpului va fi nu mai mare de 37,7*, care se manifestă foarte rar, în cele mai multe cazuri, această formă decurge, cu temperatură normală;
• o durere slabă, sâcâitoare, în partea din stânga;
• o durere neidentificată la palpare.
Semnele splenomegaliei moderate sunt similare cu a celei ne inflamatorii, cu o manifestare asemănătoare a simptomelor. Cea exprimată acut decurgere grav, ca cea inflamatorie.
Simptomele comune sunt:
• mărirea splinei (se consideră că de la 1 g de reducere a hemoglobinei, splina se mărește cu 2 centimetri mai jos de arcul coastei);
• la creșterea dimensiunilor ficatului (hepatomegalie) splenomegalia nu este atât de pronunţată, deoarece problemele ficatului sunt exprimate mai puternic, iar problemele splinei sunt determinate în timpul examinării generale și de laborator.
• modificarea indicilor de sânge, care depind de boala de bază;
• durere în partea din stânga.
Splenomegalia: diagnosticarea
Începe cu colectarea de anamneză a bolii, a vieții (dacă a fost mai devreme o astfel de stare, a avut boli infecțioase, a vizitat țări exotice, are obiceiuri proaste), cu scopul de a clarifica motivele, când, cum și în ce condiții a apărut durerea sub coaste, slăbiciunea generală, febra. În continuare se efectuează o inspecție generală a pacientului, pentru a determina dimensiunile și prezenţa durerii.
E necesară consultarea altor specialiști pentru a determina cauzele.
Și, în sfârșit, un complex de investigații instrumentale şi de laborator:
• se examinează organele cavității abdominale, este determinată starea ficatului, vezicii biliare, pancreasului. Se stabilesc dimensiunile splinei.
• Tomografia computerizată a organelor abdominale — pentru a detecta tumori, chisturi pe splină, dar și la alte organe.
• puncția lombară – în caz de suspiciune de cancer de sânge, sepsis.
• analiza generală a sângelui – pentru a determina prezența anemiei, creșterea numărului de leucocite.
• analiza biochimică a sângelui – afișează starea ficatului, dar, de asemenea, şi starea pancreasului.
• analiza generală a urinei — pentru a determina cum funcționează rinichii şi tractul urinar, starea sistemului de reproducere.
• analiza maselor fecale pentru a exclude prezența de viermi.
Splenomegalia: tratamentul
Începe cu tratamentul acestei probleme, care sunt adevăratul motiv al măririi splinei:
• se administrează medicamente antibacteriene în cauzele bacteriene;
• se îndepărtează și se tratează tumorile maligne, prin intervenții chirurgicale și administrarea medicamentelor antitumorale;
• se iau preparate de fier și vitamine în caz de anemie;
• medicamente hormonale, ca terapie anti-inflamatoare.
Dacă starea pacientului este gravă, iar dimensiunile splinei critice, pe cale de a se rupe, medicii recurg la metoda de urgență – de eliminare a splinei, pentru a preveni riscul de rupere a ei și a complicațiilor ulterioare.
Prevenirea bolii
Deoarece nu există un singur motiv, deci nici o prevenire, ca atare, nu are. Trebuie să ne amintim de pericolul fumatului și al alcoolului, să renunțăm la ele, să monitorizăm starea generală a organismului, de a efectua examinările preventive la medici.