De ce spui constant că mișcarea este mai importantă decât pastilele și procedurile? Pentru că nicio intervenție externă nu va produce rezultate pe termen lung dacă nu ai schimbat cauza de bază. Majoritatea problemelor – postură, dureri de spate, dureri de gât – încep cu corpul pur și simplu stând în picioare, așezat sau culcat incorect. În loc să înțelegem cauza durerii, mergem la medic, cumpărăm un unguent, luăm pastile sau primim un masaj – și se ameliorează temporar. Dar dacă mergi cu pelvisul strâmb, durerea va reveni. Întotdeauna.
Durerea pe care o persoană încearcă să o elimine nu este doar o pacoste; este un semnal. Dacă corpul doare, înseamnă că ceva nu este în regulă cu mișcarea, cu mecanica ei. Și tot ce încerci să faci este doar să suprimi semnalul, nu să rezolvi problema în sine. Chiar și majoritatea proceselor inflamatorii sunt asociate cu o tulburare de mișcare de bază. Cel mai trist lucru este că mulți oameni nu își dau seama niciodată de acest lucru, continuând să ignore simptomele. Așa ajunge bătrânețea timpurie. Când nu te poți ajunge la propriile picioare și scârțâi când te dai jos din pat dimineața, deja la 30 de ani.
Ce anume este în neregulă cu mișcarea unei persoane obișnuite? De obicei, oamenii nu se gândesc la cum se mișcă. Și chiar dacă merg la sală și fac mișcare, o fac din starea lor de bază. Așa cum sunt obișnuiți. Astfel, își consolidează tiparele obișnuite deja stabilite. Unii oameni fac exerciții abdominale, dar ajung să-și lucreze gâtul. Alții fac genuflexiuni, dar ajung să-și lucreze cvadricepșii în loc de fesieri. Fesele rămân unde au fost întotdeauna. Aceasta este principala problemă: nu învățăm să ne mișcăm corect. Suntem obișnuiți să acționăm automat, prin inerție, iar corpul compensează pentru toate acestea. Drept urmare, am putea crede că antrenăm un singur mușchi, dar este complet diferit. Așa apar dezechilibrele.
De ce oamenii sunt în mod inerent dezechilibrați? Pe scurt, viața este în afara contextului pe care natura l-a intenționat. Suntem blocați la grădiniță, școală, universitate și la serviciu. Suntem în mașini în loc să mergem pe jos. Și corpul pur și simplu pierde abilitățile de bază pe care le are orice copil.
Atât de multe femei vin la mine plângându-se de stomac, postură și dureri de spate – și totuși au consultat deja nutriționiști, osteopați și ginecologi. Le fac un diagnostic: mușchii pelvieni nu funcționează deloc. S-au atrofiat. Și picioarele ei se simt ca niște bocanci de schi. Și cum se simte coloana vertebrală? Desigur, trebuie să supraviețuiască prin spasme ale mușchilor exteriori.
Totul începe cu fundația – cu înțelegerea modului în care stai în picioare, cum stai jos, cum respiri. Dacă aceste tipare nu sunt schimbate, niciun protocol de tratament nu te va ajuta. Pur și simplu te vei ajuta cu lucruri exterioare pentru tot restul vieții. Și totuși, totul este deja în tine.
Conduci studiouri, dar nu este vorba doar de Pilates, nu-i așa? Da. Nu-mi place când totul se reduce la cuvântul „Pilates”. E ca și cum ai spune că faci doar sport fără să înțelegi principiile de bază. La studioul meu, Masha_pilates.studio, învățăm corpul nu doar exerciții, ci și cum să interacționeze inteligent cu el. Aceasta este o distincție importantă. Discutăm cu clienții despre sursa durerii, ce mișcări obișnuite o cauzează și cum să restructurăm tiparele pentru a îmbunătăți biomecanica. Nu introducem pur și simplu încărcări – lucrăm cu atenție la fiecare mișcare. Pentru că, dacă nu înțelegi de ce doare și nu abordezi problema, atunci creșterea încărcărilor nu va face decât să înrăutățească lucrurile.
Aceasta este adevărata alfabetizare corporală – înțelegerea modului în care te miști, de ce corpul alege căi compensatorii și cum să-l readuci la mișcarea naturală, liberă. Nu lucrăm cu forma – lucrăm cu funcția. Cu sistemul nervos. Cu mișcarea din centru. De aceea, după cursurile noastre, nu doar durerea dispare, ci și frica – pentru că oamenii simt că se pot ajuta singuri. Devine gestionabilă.
Deci, durerea nu este inamicul? Da, exact. Durerea este un semnal. Adesea, corpul este singura modalitate de a comunica cu noi. Nu poate fi ignorată sau pur și simplu „ucisă” cu o injecție. Trebuie să te așezi, să asculți și să te întrebi: unde greșesc? Și asta nu este ezoterism, este mecanică pură. Orice durere este un dezechilibru.
Și aici trebuie să spun ceva important: durerea nu este o pedeapsă, ci o busolă. Când începi să o asculți, în loc să te temi de ea, îți recapeți puterile. Aceasta este o întoarcere la tine însuți prin intermediul corpului. Întotdeauna spun: durerea este o oportunitate. O șansă de a te regrupa. O șansă de a încetini în sfârșit ritmul și de a începe să te asculți. Și când oamenii mă întreabă: „Ar trebui să iau o pastilă ca să pot exersa?”, sunt categoric împotriva. Trebuie să exersez pentru a ameliora acest spasm. Desigur, această opțiune este posibilă doar cu un specialist înalt calificat. Nu este vorba despre a lua o decizie pe cont propriu. Cinci ani de pregătire avansată în kinetoterapie și practică cu pacienți foarte complecși în spitale m-au învățat să fiu meticulos de precis, până la zecima de milimetru, atunci când lucrez cu durere acută. Desigur, atunci când este cazul. De exemplu, în cazul unei hernii acute, strangulare sau spasme, mișcarea este întotdeauna cel mai eficient tratament.
Ce le spui celor cărora nu le place deloc să se miște? Și ei au un corp – și chiar dacă nu se mișcă, acesta tot se mișcă. Doar inconștient.
