Amenoreea

Amenoreea este tulburarea funcţiei menstruale la femeile cuprinse între vârsta de la 16 – 45 de ani. Starea patologică este diagnosticată în cazul, în care ciclul menstrual absentează timp de 6 luni şi mai mult. În majoritatea cazurilor boala este un semn al unor perturbări ce persistă în organismul femeilor.

Amenoreea este de două tipuri:

  • Naturală;
  • Falsă.

Amenoreea naturală este absenţa ciclului menstrual şi procesele ce le provoacă în organismul femeiesc. La persoana în cauză absentează ovularea şi ea nu poate să rămână însărcinată. În dependenţă de cauzele, ce provoacă amenoreea, ea poate fi de două forme:

  • Fiziologică;
  • Patologică.

Forma fiziologică a amenoreei nu este o stare bolnăvicioasă, ci una naturală în anumite perioade ca:

  • Perioada copilăriei;
  • Perioada sarcinii;
  • Perioada de alăptare a copilului;
  • Menopauza.

Amenoreea de formă patologică constituie un semnal alarmant, care ne vorbeşte despre existenţa unor tulburări în organismul femeii. Ele pot fi organice sau funcţionale. Dacă la adolescente ciclul menstrual nu începe la timpul cuvenit, putem spune, că e amenoreea primară.

Cea secundară – e perioada, când ciclul menstrual e întrerupt din anumite cauze.

Amenoreea falsă se caracterizează prin faptul, că fonul hormonal şi schimbările ce ţin de ciclu sunt menţinute în organele genitale feminine cu toate că lipsesc eliminările specifice din cauza unor obstacole anatomice, vicii patologice ale organelor genitale.

Cauzele şi simptomele amenoreei de tip primar

Cauzele apariţiei formei în cauză o pot constitui următorii factori:

  • Ereditatea;
  • Schimbările anatomice în organism;
  • Dezechilibrul psihoemoţional.

Forma dată se manifestă la femeile, care suferă de sindromul Terner – o boală căreia îi este caracteristică subdezvoltarea glandelor sistemului reproductiv ca rezultat al dezvoltărilor patologice ale cromosomilor.

Factorii anatomici ai apariţiei amenoreei de tip primar sunt:

  • Întârzierile în dezvoltarea fizică a organismului se manifestă în felul următor: masa corporală scăzută, glandele mamare subdezvoltate, bazinul îngust şi altele.
  • Patologiile în organele sistemului reproductiv: strâmtorarea canalului vagina lsau a himenului.

Cauzele cele mai frecvente, care provocă apariţia amenoreei de tip primar o constituie: situaţiile de stres, anorexia, şocurile de caracter psihoemoţional, activităţile fizice ce necesită un efort imens, care la rândul său sunt foarte periculoase pentru dezvoltarea normală a organismului feminin deoarece pot apărea tulburări chiar la etapa incipientă de formare a ciclului menstrual.

Tratarea amenoreei de tip primar

Principiul tratamentului se bazează pe înlăturarea cauzelor, care au provocat apariţia de tip primar. Femeilor cu sindromul Trener li se recomandă să treacă o cură de terapie cu substituţie hormonală.

Dacă este o întârziere ce ţine de dezvoltarea reproductivă, domnişoarelor li se va recomanda o dietă anumită, care este orientată spre creşterea masei corporale şi musculare, la fel se recomandă un tratament cu preparate hormonale, care ar stimula ciclul menstrual.

Terapia hormonală în mod obligatoriu se ia sub supravegherea unui medic.
În cazul obstacolelor de ordin anatomic se recomandă înlăturarea acestora prin intervenţie chirurgicală cu scopul de a se asigura scurgerea normală a sîngelui menstrual.
În cazul stărilor emoţionale instabile tratamentul trebuie canalizat spre stabilizarea funcţionării sistemului nervos.

E foarte important ca adolescentele să ia în consideraţie faptul, că ţinerea diferitor diete poate fi periculoasă pentru dezvoltarea normală a funcţiei reproductive. Organismul în timpul dietelor nu primeşte cantitatea necesară de vitamine, minerale, proteine, grăsimi şi hidrocarburi, care la rândul său poate duce la subdezvoltarea sexuală şi la apariţia amenoreei. La fel ar trebui de evitat toate tipurile de sport, care solicită un efort enorm: toate metodele de lupte, atletica grea ş.a.

Cauzele apariţiei amenoreei de formă secundară

Forma dată e o tulburare gravă a funcţiei menstruale, care este diagnosticată la 10 % din femeile cu vârsta de la 17 la 45 de ani.

Factorii apariţiei anorexiei de tip secundar:

  • Anorexia de formă progresivă, care apare în urma respectării dietelor şi a eforturilor fizice (38 de %);
  • Polichistoza ovarelor (26 de %);
  • Climaxul prematur (22 de %);
  • Hiperprolactinemia (11 %) – un nivel ridicat de prolactină.

În unele cazuri scurgerea sângelui menstrual poate fi întreruptă de şocuri nervoase. Restabilirea are loc de la sine.

Diagnosticarea amenoreei de tip secundar

În cazul, în care în timpul unei consultaţii ginecologice apar plângeri din partea pacientei, că lipseşte ciclul menstrual, în primul rind, trebuie exclusă sarcina. Se depistează apoi cauza, care a adus la apariţia amenoreei secundare.

Ginecologul realizează un raport dintre înălţimea şi masa corpului pacientei şi îl compară cu norma, deoarece atât obezitatea cât şi starea distrofică a femeii pot provoca apariţia amenoreei ca rezultat al tulburărilor de nivel fiziologic şi hormonal.

Pacienta se investighiază în ceea ce ţine de tulburările în funcţionarea organelor sistemului reproductiv şi, anume, a ovarelor. Trebuie de realizat investigaţiile ce ţin de cantitatea unor hormoni: esterogenii, prolactina, carnitina ş.a.

Pentru a exclude polichistoza patologică a ovarelor e necesară ultrasonografia organelor bazinului mic.

Suplementar se mai recomandă şi realizarea unui grafic al temperaturii rectale, se i ia analiza prin care se va determina nivelul de esterogeni. Una dintre investigaţiile cele mai importante este testul ”simptomul pupilei”, care la rândul său determină pe cât e de deschisă cavitatea uterină şi dacă în colul uterin persistă substanţa mucoasă.

Tratarea amenoreei de formă secundară

Dacă pacienta brusc a slăbit, atunci apariţia bolii poate fi considerată regimul incorect de alimentare. Urmează de depus toate eforturile ca ea să-şi schimbe modul de viaţă.

În cazul polichistozei ovarelor e necesară o terapie hormonală sau laparoscopia – diatermocoagularea ţesuturilor organului dat. În cazul în care se depistează hiperprolactinemia se indică un curs de tratament cu preparatele, care ar coborî nivelul de prolactină.

Cînd sunt diagnosticate leziuni tumorale ale ţesuturilor glandei hipofizare, trebuie de aplicat metoda neurochirurgicală de tratament. Dacă amenoreea a fost provocată de menopauza premature – se indică un curs de terapie substituitoare a hormonilor.

La etapa actuală menopauza prematură şi amenoreea de tip secundar nu sunt pricinele de ce o femeie nu poate rămâne însărcinată. ECO fertilizarea extracorporală, care constă în utilizarea celulei feminine donate sau a embrionului, se implantează la rândul său în uterul femeii, şi se rezolvă situaţia.

Amenoreea în timpul alăptării

În perioada de alăptare în majoritatea cazurilor absentează eliminările menstruale – e din cauza schimbărilor hormonale în organele sistemului
reproductiv. Amenoreea în timpul alăptării este o metodă contraceptivă fiziologică, care se bazează pe absenţa ovulării. Această metodă este eficientă numai pe parcursul a şase luni după naştere şi numai în cazul, în care are loc alăptarea regulată a copilului.

Metoda în cauză este eficientă doar atunci, dacă se respectă regulile:

  • alăptarea bebeluşului la solicitarea acestuia (de 6 ori pe zi);
  • alăptarea în timpul nopţii;
  • lipsa de alimentări suplimentare.

Forma dată se orientează spre suprimarea procesului ovulatoriu pe fonul alăptării regulate şi ca rezultat absentează ciclul menstrual şi nu survine sarcina. Avantajele metodei sunt: probabilitatea înaltă de a nu rămîne însărcinată, beneficiu pentru bebeluş, simplitatea şi restabilirea eficientă după naştere.