Șocul anafilactic

Anafilaxia (SA) este un sindrom clinic reprezentat de o reacţie allergică severă, brutală, acută, care se declanşează de factori etiologici multipli şi apare imediat, în câteva minute după administrarea antigenului specific. Se manifestă printr-o mare varietate de simptome şi poate pune în pericol viaţa persoanei sensibilizate.

O diferență caracteristică de alte reacții alergice este că această boală afectează mai multe organe și sisteme, ceea ce duce la starea generală a pacientului de instabilitate. Fără un tratament adecvat și eficient consecinţele pot fi fatale (de multe ori derivate din utilizarea medicamentelor), care necesită deja o resuscitare cardio – pulmonară.

Motivele

Baza pentru dezvoltarea de șoc anafilactic este formarea de anticorpi, care se leagă de alergen (la contactul repetat în organism) și conduce la formarea următoarelor substanțe biologice, ca histaminele, prostaglandinele și altele.  Atunci, când se formează aceste substanțe, se dezvoltă clinica unui șoc anafilactic.

Printre alergenii, care pot dezvolta această patologie, sunt:

• Utilizarea medicamentelor fără efectuarea în prealabil a unui test alergic. De regulă, reacția de acest tip are loc pentru antibiotice (in special, la penicilină şi tetraciclină), medicamentele antiinflamatoare netiroidiene (Ketoprofen, Aspirină), de conversie a angiogeniei enzime – medicamente care sunt folosite în tratamentul hipertensiunii (Enap, Enalapril, Captopril), anestezice, utilizate pentru intervenții chirurgicale (Ketamin, Thiopental, Propofol).
• Există cazuri fixate în dezvoltarea anafilaxiei după aplicarea de vaccinuri sau seruri, utilizarea de substanțe de contrast, folosite în timpul examinărilor radiologice.
• Înţepături de insecte, în special de albine, viespi.Trebuie remarcat faptul, că șocul poate să nu se declanşeze cu prima mușcătură, înţepătură. Dar cu a doua, mai ales în cazul, în care au fost înţepături multiple, siguranţa dezvoltării șocului anafilactic crește de mai multe ori.
• Mușcături de animale, în special a celor sălbatice. Se includ mușcăturile de șerpi, broaște, șopârle, specii exotice de animale. Dezvoltarea patologiei e provocată de pătrunderea în organismul uman al unui venin animal sau a unei substanțe biologice.
• Contact cu latex – mănuși, catetere, contraceptive.
• Alimentele – în special aditivilor alimentari și a OMG-urilor, care în lumea modernă sunt prezente în fiecare produs. Persoanele cu alergii, după consumarea acestor produse, de regulă, fac şoc anafilactic.  Şocul poate fi provocat de derivatele de nuci (arahide, migdale, nucuşoare), fructe de mare (pește de mare, crabi), fructe, în special citrice (portocale,laim), banană, zmeură, rodie și altele.

Simptomele

Simptomele și severitatea afecțiunii depinde de caracteristicile organismului, statusul imun, bolile deja existente, metoda pătrunderii materialului alergic în organism. În funcție de factorii enumerați, reacția se poate dezvolta ca un fulger, peste câteva ore sau chiar o zi.
Simptomele caracteristice ale șocului anafilactic este reacţia sistemului cardio – vascular (scăderea tensiunii arteriale, slăbiciune, leșin, aritmie, colaps, infarct miocardic), al sistemului respirator (dispnee, bronhospasm, disfonie si dezvoltarea asfixiei) și al sistemului nervos central: cefalee durere, excitare, sentiment de teamă pe fundalul de scurtare a respirației, anxietate și altele.

Dezvoltarea simptomelor de mai sus au 4 grade de severitate:

• 1 grad – tensiune arterială scăzută, uscăciune la nivelul gâtului, tuse, anxietate. Condiția generală este satisfăcătoare.
• al 2 grad – clinica are o imagine mai pronunţată. Tensiunea arterială ajunge la 80 (60) / 40, există o slăbiciune generală, dispnee de repaus, uscăciune în gât, amețeli, cefalee ușoară, inghiţire și vorbire defectuoasă. Există, de asemenea, o erupție și otita lui Quincke.
• al 3 grad – este caracterizat de o scădere critică a tensiunii arteriale – până la 40/0. Starea generală: adesea pacientul este inconștient, transpiraţia e rece și lipicioasă, pulsul devine rapid și întrerupt, pupilele sunt dilatate.  Se pot dezvolta crampe.
• al 4 grad – dezvoltarea fulger a clinicii. Pacientul este într-o stare de moarte clinică: lipsa activității cardiace și a pulsului la periferie (la artera radială), lipsa respirației, scăderea tensiunii arteriale la nivelul 0, pacientul este inconștient. Este necesară, cât mai curând posibilă resuscitarea (CPR).

După șocul anafilactic se detestă slăbiciune, durere în inimă, greață și dureri abdominale. Extinderea acestei stări dezvoltă astmul, hepatita, miocardita (inflamația mușchiului inimii) și alte complicații.

Șocul anafilactic la copii se dezvoltă mai rapid, decât la adulți. Acest lucru se datorează faptului, că organismul copiilor nu este pe deplin dezvoltat. Organele și sistemele sale nu sunt complet formate, ceea ce duce la manifestări acute. Trebuie remarcat faptul, că dezvoltarea de anafilaxie se întâmplă adesea, când contactul e primar cu alergenul, iar la adulți – la secundar. Cea mai frecventă cauză a dezvoltării șocurilor sunt medicamentele și vaccinurile, precum și fructele.

Diagnosticarea

Principala metodă pentru diagnosticare a dezvoltării șocului anafilactic este detectarea și eliminarea alergenului. Aceasta include:

• Anamnezul alergiei.
• Testări ale pielii.
• Analiza imunoglobulinelor.

Dar aceste proceduri se efectuează numai după serviciile asistenței medicale de urgență.

Tratamentul

Primul ajutor în cazul șocului anafilactic se efectuează la apariția simptomelor fulger, care oferă experților minute pentru a face diagnosticul corect și tratamentul de urgență.

Ajutorul de urgenţă include:

• Opriți pătrunderea alergenului în corpul pacientului.
• Pacientul trebuie culcat cu picioarele ridicate.
• Se întroduce intravenos soluție de adrenalină de 0,1% – 0,3-0,5 ml în 20 ml de soluție salină.
• Se face detoxificarea organismului cu perfuzarea unei soluții de reopoliglucină, glucoză 5%, poliglucină.
• Introducerea de medicamente hormonale – Prednizolon, Dexametazon.
• În continuare – introducerea a 2-3 ml soluție perfuzabilă de Dimedrol pe cale intravenoasă.
• În prezența bronhospasmului – se administrează Salbutamol și intravenos Eufillin.
• Toate activitățile anterioare sunt efectuate cu inhalarea oxigenului umezit.
• Dacă pacientul este într-o stare de deces clinic, inițierea tratamentului implică RCP.

Acest lucru îl fac lucrătorii medicali. Persoana în atare stare, este necesar de al izolată de contactul cu alergentul. Apelați la echipa de resuscitare de urgență, pacientul îl culcaţi într-o poziție stabilă, întoarceţi-i capul la o parte, pentru a preveni aspirarea vomei, asiguraţii aer proaspăt și debarasaţi-l de hainele strîns mulate pe corp. Dacă este posibil, daț-ii un medicament antihistaminic – Tavegil, Suprastin și așteptați sosirea unei echipe de ambulanță.

În condiţiile de spital, pacientului i se dau antihistaminice, i se asigură respirarea cu oxigen și se efectuează terapia simptomatică. Tratamentul se efectuează în unitatea de terapie intensivă.