„MODA” la medicamente – un fenomen periculos

Vizualizari: 1142

Actualmente medicamentele cunosc o perioada de glorie şi lumea le consumă din plin, dar foarte repede altele le iau locul şi doctorii nu încetează să explice cît de complicată şi uimitoare e starea de sănătate, dar şi cea de boală, şi cît de felurite sunt medicamentele.

Diversele infuzii, extracte, specii, care anterior se foloseau, destul de frecvent, treptat sunt date uitării – în schimbul lor apar preparate de tehnologii înalte, cu mecanisme de acţiune complicate, cu activităţi pronunţate şi mari posibilităţi.

Însă, concomitent cu avantaje, medicamentele contemporane posedă desigur şi dezavantaje.

Activitatea biologică înaltă a lor determină în primul rînd necesitatea unei dozări exacte (precise), dar deopotrivă cu proprietăţile de bază, care sunt benefice, ele posedă şi efecte nedorite. Aşa, contrar părerilor mai multor oameni, precum că există medicamente care „nu produc nimănui nici – un rău” totuşi, derînd cu activitatea variată şi destul de pronunţată a lor, toate posedă efecte adverse chiar şi cele considerate mai „inofensive”. Nu există medicamente absolut inofensive pentru organism, deoarece nu sunt medicamente cu acţiune absolut selectivă. Indeferent de provenientă: animalieră, vegetală, sintetică, entomologică etc. toate sunt substanţe straine pentru organism – „xenobiotice”. Şi la administrarea lor în organism, de rând cu acţiunile de bază, exercită şi alte efecte, nedorite.

E necesar, să recunoaştem că în ţara noastră e foarte răspîndit fenomenul – „automedicaţia” (autotratamentul) care de multe ori este promovat cu insistenţa şi prin publicitatea necontrolată a medicamentelor. Un alt motiv al acestei orientări pesemne poate fi explicat şi prin aceea că vizita, la medic uneori devine o satisfacţie destul de costisitoare, iar situaţia economică nu permite pacientului cu simptome şi probleme de sănătate mai puţin evidente de a se adresa medicului. Majoritatea oamenilor, îmbolnăvindu-se, nu se adresează medicului, dar merg la farmacie, unde în direct obţin „consultaţii”, sau de sine stătător îşi determină medicamentul, călăuzîndu-se de cele cîndva auzile, văzute sau de îndemnurile reciproce: „Iată eu am procedat aşa şi pare-mi-se că m-a ajutat, aşa ca încearcă şi tu”.

Dar oare de cîte ori avem, cu adevărat, nevoie de ele?

Se crează impresia că accesul la medicamente în Moldova este doar o „modă” sau un „calmant” pentru unii şi în majoritatea cazurilor nu are aproape nimic în comun cu sănătatea.

De fapt la autotratament există două finalităţi: daună organismului şi agravarea stării de sănătate sau nici un efect, fiind în realitate o pierdere în plus a banilor şi, ce este foarte important – a timpului. Doar un tratament calitativ şi la timp iniţiat pe lîngă efectul benefic obţinut în timp scurt, de asemenea va economisi semnificativ şi finanţele pacientului. O consecinţă a autotratamentului ar putea fi şi o mascarea a unor simptome ale afecţiunii, ceea ce ulterior ar putea crea dificultăţi pentru medic în stabilirea unui diagnostic cert.

Aspectele de bază ale unui tratament medicamentos sunt selecţia corectă a medicamentului şi utilizarea lui raţională.

Prima este executată numai de medic – care din multitudinea de medicamente existente v-a trebui să selecteze cele mai necesare, cele care individual sunt mai potrivite anume pacientului dat şi care v-a lua în consideraţie particularităţile organismului pacientului respectiv, vîrsta, afecţiunile asociate ş.a. Din momentele chieie fac parte şi proprietăţile farmacologice ale medicamentului, particularităţile individuale ale pacientului şi afecţiunile care le suportă la momentul dat. De asemenea important este că preparatele prescrise trebuie să fie compatibile, adică să nu complice acţiunile sale şi să nu intensifice efectele dăunătoare ale lor. Totodată, prin anumite proprietăţi să intensifice acţiunile benefice ale lor, ceea ce ar contribui şi la reducerea dozelor administrate.

În al doilea rând – medicul trebuie să coopteze şi pacientul în procesul curativ, săi explice acestuia, cum să administreze corect medicamentul, pentru a exclude posibilitatea supradozării dar, şi să prevină utilizarea unei cantităţi mult mai mare de medicament. Este necesar să se ţină cont despre compatibilitatea nu numai între medicamentele administrate concomitent, dar şi a acestora cu produsele alimentare, băuturile. Important este şi selectarea timpului de administrare a medicamentului – dimineaţa, pe parcursul zilei sau seara, pînă la sau după mese ş.a. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerenţe şi explicate la timp. Dacă pacientul nu va fi antrenat în procesul tratamentului, atunci toată străduinţa medicului ar putea fi puţin efectivă. Oamenii trebue să fie informaţi şi îndemnaţi să „NU” facă autotratament, să consulte medicul la necesitate. Să fie mai prudenţi şi mai conştienţi de profitabilitatea companiilor farmaceutice, în raport cu consumul nejustificat de medicamente.

Să fie informaţi dar şi mai mult, să nu se lase manipulaţi de tranduri.

În domeniul medicamentului nu trebuie să existe „moda” şi goana după reclamă. E bine ştiut că, medicamentul scump nu este şi obligator mai bun decât analogul său mai ieftin. Uneori se întîmplă că şi preparatele noi care, pe larg sunt reclamate, să nu fi parcurs indeajuns cercetările clinice necesare şi să nu fie posibil de a anunţa cu toată încrederea, despre reacţiile adverse care pot apărea la administrarea lor. Preparatele cercetate incomplet uneori pot provoaca consecinţe destul de deplorabile.

Să nu credem că suntem mai responsabili faţă de sănătatea noastră dacă luăm obligator medicamente chiar şi atunci cînd nu suntem bolnavi, măcar cu scop profilactic, pentru că trebue să administrăm ceva.

În consecinţă, administrarea oricărui medicament trebuie să fie bine argumentată de către medic. Numai în aceste condiţii putem fi ocrotiţi în cel mai scurt şi mai scump timp de suferinţă dar, şi fără complicaţii neplăcute. Conform statisticelor, suntem printre primele ţări europene cu cea mai înaltă rată a mortalităţii şi cea mai scăzută longevitate. Oare asta vrea să însemne ceva?

Medicul curant este principalul şi chiar unicul responsabil de viaţa şi sănătatea pacientului, iar pentru a corespunde obiectivului respectiv înaintat, medicul trebuie să poată vedea pacientul, omul concret, personalitatea integră. Abuzul nejustificat al utilizării medicamentelor, după cum a şi devenit realitate în ultimii ani, poate provoca diverse patologii şi deja există un spectru larg de boli medicamentoase iatrogene – stări produse de medicamente. Despre aceste considerente atenţionăm mereu la toate intrunirile cu medicii, rezidenţii şi studenţii:

Fiţi atenţi cu medicamentele, utilizaţi-le conştient şi raţional, extrem de prudent, selectaţi doza individuală pentru pacient. Cu farmacomania şi polipragmazia trebuie de luptat. Tratamentul irațional sau utilizarea neargumentată a medicamentelor pot fi mai periculoase decât boala însăşi.

Victor GHICAVÎI, profesor universitar, mc AȘM  
Tatiana CHIRIAC, asistent universitar, medic farmacolog  
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie
Nicolae Testemiţanu