EMIL CEBAN

Prof. univ. dr. Emil Ceban, rector al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, este una dintre personalitățile marcante ale medicinei din țara noastră. Cu o viziune strategică clară, o carieră de peste trei decenii in domeniul urologiei și un angajament constant față de formarea noii generații de medici, Domnia sa contribuie activ la redefinirea standardelor de excelență in educația și leadershipul medical. In acest interviu, il invităm să reflecteze asupra parcursului său profesional, asupra provocărilor sistemice ale invățămantului superior medical și asupra moștenirii pe care o construiește cu rigoare, coerență și pasiune.

Intr-un dialog cu rectorul Emil Ceban, doctor habilitat in științe medicale, professor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, vorbește despre leadership, educație, responsabilitate și moștenirea pe care dorește să o lase unei noi generații de medici.

Care au fost determinantele fundamentale care v-au orientat spre o carieră medicală și, ulterior, spre domeniul urologiei?
Încă din copilărie am fost profund impresionat de figura medicului din comunitatea noastră – o persoană respectată, la care oamenii veneau nu doar pentru tratament, ci și pentru sfat, încredere și sprijin moral. La vârsta de 8 ani am pierdut tatăl, care a suferit de o boală incurabilă și acest lucru m-a marcat pe toată viața. Mi-am dat cuvântul că o să fiu cel care voi salva vieți. Acel model de dedicare și responsabilitate față de oameni a rămas adânc în conștiința mea. Alegerea medicinei a fost, astfel, o decizie firească, izvorâtă din dorința sinceră de a contribui la binele celorlalți, printr-o profesie ce îmbină știința cu umanitatea. De aceea am luat decizia să studiez la Colegiul de Medicină, apoi am continuat studiile la universitate. Ulterior, în timpul anilor de studenție, am descoperit urologia ca un domeniu medical complex și provocator, ce solicită atât o gândire analitică riguroasă, cât și abilități chirurgicale fine. Mi-a plăcut faptul că urologia permite o legătură directă și continuă cu pacientul, oferindu-i nu doar diagnostic și tratament, dar și soluții reale ce îi pot îmbunătăți radical calitatea vieții. Am simțit că pot interveni aici cu o contribuție autentică și aduce satisfacție și mândrie, bucurându-mă de rezultatele obținute și satisfacția pacientului, iar acest sentiment a fost definitoriu pentru parcursul meu profesional.

În ce mod v-a influențat formarea medicală timpurie valorile profesionale pe care le promovați astăzi în activitatea academică?
Primele pregătiri profesionale s-au desfășurat într-un mediu cu o înaltă disciplină academică, standarde exigente și o profundă responsabilitate față de pacient. Încă de pe băncile Colegiului de Medicină, prestanța dascălilor mei, practicile de la Spitalul Clinic Republican, mi-au format cei șapte ani de acasă de cultură medicală, care și astăzi îmi sunt călăuză. În această perioadă au fost stabilite principalele repere ce au modelat ulterior abordarea mea atât față de practica clinică, cât și față de procesul educațional. Am învățat că medicina necesită nu doar cunoștințe profunde, ci și un nivel ridicat de etică personală, compasiune și atenție la detalii, respect pentru demnitatea umană. Comunicarea cu pacientul și convingerea lui de a avea încredere în medic, în metodele contemporane de tratament și în rezultat pozitiv le consider drept valori fundamentale și mă strădui să le integrez în mediul academic pe care îl conduc. Este important nu doar să le transmitem cunoștințe studenților, ci și să le dezvoltăm un simț al responsabilității profesionale, disponibilitatea pentru munca în echipă și respectul față de pacient ca individ. Tocmai aceste abordări, în opinia mea, sunt cheia dezvoltării durabile și umane a educației medicale.

Considerați că există o relație directă între excelența clinică și angajamentul în formarea generațiilor viitoare de medici?

Există cu siguranță o legătură inseparabilă între excelența clinică și predare. Competența profesională excepțională a unui medic capătă o valoare reală atunci când devine baza transferului de cunoștințe, experiență și valori către generațiile viitoare.

În contextul educației medicale moderne, unde accentul se pune nu doar pe asimilarea teoriei, ci și pe dezvoltarea gândirii clinice, rolul unui medic-mentor capătă o semnificație deosebită. Sunt convins că un clinician cu înaltă calificare este capabil să insufle studenților o cultură a deciziei clinice, a prudenței profesionale și a respectului față de pacient. Aceasta nu este doar o îndatorire profesională, ci și o investiție vitală în sustenabilitatea și dezvoltarea sistemului de sănătate în ansamblu. Acest principiu l-am promovat fiind prorector pentru activitatea clinică și acum, în funcția de rector. Consider că cei mai buni specialiști din spitalele trebuie să activeze în clinicile universitare și invers, cei care predau teoria și cercetarea medicală trebuie să fie un exemplu pentru medicina practică. Ei trebuie să posede cele mai inovative și moderne metode de tratament, cele mai complexe intervenții, cum este transplantul de organe (rinichi, ficat etc.) și intervențiile miniinvazive la standarde contemporane.

În calitate de rector, care sunt pilonii viziunii dumneavoastră privind dezvoltarea durabilă a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”?
Dezvoltarea strategică a universității noastre se realizează în baza Planului strategic instituțional în perioada 2021-2030 și a Programului de activitate „Universitate europeană prin calitate și inovare” – în mandatul II al rectorului – anii 2024-2029, ce cuprinde 11 obiective prioritare. În primul rând, ne-am propus să asigurăm servicii educaționale de calitate la toate nivelurile de studii. Aceasta presupune modernizarea programelor de studii, introducerea activă a simulărilor clinice și a tehnologiilor digitale, precum și sprijin continuu pentru dezvoltarea pedagogică și științifică a cadrelor didactice.

În al doilea rând, dezvoltăm parteneriate internaționale, ce permit universității noastre să fie o parte organică a spațiului educațional și științific european. Acest lucru oferă studenților și cadrelor didactice acces la programe de mobilitate academică, proiecte comune de cercetare și schimb de bune practici. În al treilea rând, ne concentrăm pe stimularea activității de cercetare și pe aplicarea realizărilor științifice și a inovațiilor în practica clinică și în sistemul de sănătate. Dezvoltarea durabilă este imposibilă fără actualizarea constantă a cunoștințelor și implementarea unor abordări inovatoare.

Ce transformări structurale le considerați esențiale pentru adaptarea universităților de medicină la noile paradigme ale educației globale?
În ultimii ani, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a trecut printr-o serie de transformări majore și specifice. În primul rând, am implementat un model de instruire modular (un model în care accentul se pune pe ce știe și poate face studentul, nu doar pe acumularea teoretică de informații), bazat pe competențe, care ne permite să dezvoltăm nu doar cunoștințe teoretice, ci și abilități practice, clinice, de comunicare și etice, solicitate de sistemul modern de sănătate. Totodată, am implementat conceptul educație prin cercetare, fapt ce a permis dezvoltarea capacităților de cercetare și antrenarea studenților în activități științifice chiar din primii ani de studii. Planurile de învățământ au fost actualizate în conformitate cu recomandările internaționale, iar procesele de evaluare au fost regândite în favoarea unor forme obiective și pe mai multe niveluri de certificare.

Am consolidat semnificativ infrastructura digitală a Universității: am introdus platforme educaționale moderne, biblioteci electronice și sisteme de învățământ la distanță și hibride. Acest lucru a făcut posibilă asigurarea continuității procesului educațional chiar și în contextul crizelor globale, precum pandemia.

Am creat o bază de simulare de înaltă tehnologie, Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală, care a devenit o parte integrantă a formării studenților și rezidenților. Acest lucru ne-a permis să schimbăm accentul de la achiziția pasivă de informații la instruirea clinică activă într-un mediu sigur și controlat, prin intermediul pacienților standardizați. A fost implementată evaluarea cunoștințelor studenților prin metoda examenului clinic obiectiv structurat (OSCE). Pandemia COVID-19 și războiul de la hotarele țării au accentuat necesitatea instrurii cadrelor didactice, a beneficiarilor de studii și a practicienilor în domeniul urgențelor medicale.

Ca parte a dezvoltării instituționale, sectorul științific a fost consolidat, parteneriatele internaționale au fost extinse și au fost lansate proiecte comune de cercetare cu universități din Europa, America și Asia. Încurajăm activ mobilitatea academică a studenților și profesorilor, care a devenit posibilă datorită integrării în programele Erasmus+, Orizont Europa și alte inițiative.

Aceste schimbări structurale demonstrează deja rezultate durabile: sporirea vizibilității Universității în clasamente academice, creșterea competitivității absolvenților și consolidarea autorității Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova pe arena internațională. În prezent, Universitatea este prezentă în 7 clasamente mondiale, dintre care în 4 topuri ocupă locul I la nivel național: Ranking Web of Universities, SCImago Institutions Rankings, Global Aggregate Ranking și The Three University Missions.

Cum integrați conceptul de leadership etic și participativ în gestionarea proceselor universitare complexe?
Leadershipul etic înseamnă, în primul rând, transparență în luarea deciziilor, consecvență în acțiuni și responsabilitate personală pentru liniile strategice ale Universității. Am introdus mecanisme pentru discutarea colegială a deciziilor cheie: Senatul universitar, Consiliul de administrație, Consiliul pentru dezvoltare strategică instituțională, Consiliul facultății, autoguvernarea studențească, precum și grupuri de lucru pe domenii de dezvoltare. Acest lucru permite luarea în considerare a diferitor puncte de vedere și creșterea sentimentului de coparticipare și responsabilitate pentru rezultate în rândul tuturor participanților la procesul educațional. Se acordă o atenție deosebită creării unui mediu de încredere în care fiecare angajat și student se simte ascultat și respectat. Realizăm în mod regulat sondaje, feedback și consultări interne pentru a ne asigura că răspundem prompt nevoilor și așteptărilor comunității academice. Astfel, leadershipul etic și participativ la universitatea noastră nu este o declarație abstractă, ci reprezintă o cultură managerială holistică, ce asigură sustenabilitatea, adaptabilitatea și dezvoltarea Universității în contextul schimbărilor globale.

În contextul reformei curriculare, care sunt competențele prioritare pe care medicul de mâine ar trebui să le dezvolte?
Pe lângă competențele clinice și științifice, ce rămân fundamentale, medicul viitorului trebuie să fie un profesionist flexibil, empatic și capabil să colaboreze, și să aplice cele mai recente inovații științifice. El trebuie să știe să comunice eficient cu pacienții, să înțeleagă dimensiunea socială a bolii, să conlucreze interdisciplinar cu colegii și să se adapteze la schimbările tehnologice. În acest sens, ca parte a actualizării programelor de învățământ, ne concentrăm pe formarea unei game întregi de competențe prioritare.

În primul rând, aceasta este gândirea clinică bazată pe medicina bazată pe dovezi, capacitatea de a analiza, de a lua decizii și de a acționa în condiții de incertitudine. La fel de importante sunt abilitățile de comunicare, inclusiv interacțiunea eficientă cu pacientul, colegii și echipa multidisciplinară. De o importanță deosebită este alfabetizarea digitală – capacitatea de a utiliza sisteme electronice, telemedicina și analiza datelor medicale. Abilitățile de autoreglare, inteligența emoțională și rezistența la epuizarea profesională devin, de asemenea, o prioritate. În contextul provocărilor globale, medicii – flexibili, responsabili și orientați către pacient și medicina personalizată – vor fi cei mai solicitați în sistemul de sănătate al viitorului. Totodată, noi avem un rol de a educa tânăra generație, a menține cultura și tradițiile neamului, și foarte important – de a fi patrioți, urmași ai profesorului Nicolae Testemițanu. Pentru aceasta trebuie să le creăm condiții ca să rămână să activeze în țară, la noi acasă.

Cum promovați cercetarea științifică transdisciplinară în rândul studenților și rezidenților?
Cred cu tărie că cercetarea nu este un apanaj exclusiv al profesorilor sau al laboratoarelor specializate. Aceasta trebuie să fie o componentă vie a formării medicale încă din anii de studii. În acest scop, am creat un mediu instituțional de susținere în care studenții și rezidenții au oportunitatea de a participa la proiecte de cercetare interdisciplinare ce acoperă domenii conexe – biomedicină, informatică, sănătate publică, bioetică și inginerie. În acest scop, au fost formate centre educaționale și științifice, au fost stabilite parteneriate durabile cu alte universități și instituții științifice. Încurajăm inițiativele studențești, am introdus un sistem de mentorat științific și organizăm anual conferințe, concursuri și școli pentru tineri cercetători. O atenție deosebită se acordă integrării rezultatelor științifice în procesul educațional și dezvoltării competențelor de cercetare la toate etapele educației medicale.

Medicul viitorului trebuie să fie un profesionist flexibil, empatic și capabil să colaboreze, și să aplice cele mai recente inovații științifice.

Ce rol acordați internaționalizării și parteneriatelor strategice în procesul de formare academică?
În contextul globalizării și al mobilității academice, cooperarea internațională devine esențială atât pentru îmbunătățirea calității educației, cât și pentru dezvoltarea și valorificarea potențialului științific. La nivel universitar, vedem internaționalizarea ca pe o parte structurală a misiunii academice. Studenții și cadrele universitare beneficiază astăzi de acces la expertiză internațională de ultimă oră. Acest lucru este posibil datorită participării active la programe precum Erasmus+, Horizon Europe și oportunităților oferite de parteneriatele bilaterale cu universități din Europa, Asia și America de Nord. Parteneriatele strategice ne permit să integrăm cele mai bune practici, să dezvoltăm programe educaționale comune, să creștem competitivitatea academică și să formăm absolvenți capabili să se adapteze la mediul profesional internațional.

În ce mod considerați că un lider medical poate contribui concret la dezvoltarea politicilor publice în sănătate?
Un lider medical are o responsabilitate care depășește granițele instituției pe care o conduce. Prin expertiză, prin înțelegerea sistemului și prin contactul direct cu realitatea medicală, el poate oferi decidenților politici o perspectivă fundamentată și realistă.

Contribuția concretă începe cu sprijinul experților pentru inițiativele legislative, participarea la comisii specializate, grupuri de lucru și consilii consultative. Un lider în domeniul sănătății, în special într-un rol academic, poate asigura validitatea științifică și aplicabilitatea practică a strategiilor ce vizează îmbunătățirea accesului, calității și sustenabilității serviciilor de asistență medicală. În plus, Universitatea, în calitate de centru de cunoștințe de specialitate, poate acționa ca o platformă pentru dialog public, educație și analiză a eficacității reformelor existente. Suntem pregătiți și deschiși, și chiar datori să facem acest lucru. Astfel, leadershipul în medicină nu este doar organizarea internă a proceselor, ci și participarea activă și responsabilă la formarea asistenței medicale ca bun public.

Ce strategii ar fi eficiente pentru a preveni migrarea tinerilor specialiști și a reconstrui încrederea în sistemul medical național?
Este esențial să privim această problemă în mod global. Tinerii pleacă nu doar pentru salarii, ci pentru recunoaștere, pentru condiții moderne de muncă, pentru perspective de dezvoltare. Încrederea se restabilește acolo unde există un sentiment de progres, unde specialistul se simte util și respectat. Limitarea migrației tinerilor profesioniști este posibilă doar printr-o abordare sistematică. Este necesară crearea unui mediu profesional atractiv: echipamente moderne, salarii corecte, perspective de carieră și sprijin academic.

Prin urmare, strategiile trebuie să includă investiții în infrastructura medicală, oportunități reale de formare continuă, sisteme de stimulare a performanței și un climat instituțional bazat pe merit și echitate. Nu în ultimul rând, trebuie să cultivăm un spirit de apartenență instituțională și mândrie profesională față de sistemul nostru medical. La acest aspect lucrăm, în mod constant, la toate nivelurile.

Cum vedeți echilibrul între performanța academică și nevoia de umanizare a practicii medicale?
Performanța academică și umanizarea nu sunt în opoziție, ci se susțin reciproc. Medicina înseamnă rigoare științifică, dar și empatie. Cred că formarea medicului trebuie să cultive nu doar gândirea critică, ci și sensibilitatea față de suferința umană. Prin urmare, includem în formarea viitorilor specialiști cursuri de bioetică, comunicare, relație medic-pacient, care completează instruirea clinică. Un medic complet este cel care îmbină competența cu compasiunea.

Ce principii v-au ghidat constant în carieră și ce compromisuri nu ați fi dispus niciodată să faceți?
De-a lungul carierei mele profesionale – ca medic, profesor, cercetător și manager – m-am condus, în mod constant, de trei principii cheie: integritatea profesională, serviciul adus binelui public și respectul pentru demnitatea umană. Aceste valori nu sunt supuse fluctuațiilor, indiferent de circumstanțe externe sau provocări administrative. Nu am făcut niciodată compromisuri care ar putea afecta demnitatea profesională sau academică.

Pentru mine, integritatea profesională înseamnă transparența deciziilor, etică și integritate academică în cercetarea științifică și responsabilitate față de colegi, studenți și pacienți. Serviciul adus societății se manifestă în dorința de a munci nu de dragul poziției sau recunoașterii, ci pentru a genera schimbări reale în educație, în sistemul de sănătate și în viața tinerilor profesioniști.

De aceea, nu aș face niciodată compromisuri. Aceasta include orice acțiuni ce subminează autonomia academică, echitatea sau contribuie la inegalitate și neîncredere în sistem. Cred că orice decizie – fie ea medicală, managerială sau personală – trebuie să fie guvernată de etică și bun-simț.

Dacă ați transmite o singură idee tinerilor aflați la început de drum în medicină, care ar fi aceea?
Mi-aș dori ca fiecare tânăr care alege medicina să înțeleagă de la bun început: nu aleg doar o profesie, ci își asumă o misiune morală pe termen lung, unde cunoașterea este doar fundamentul, iar maturitatea personală, compasiunea și tăria interioară sunt adevăratele atuuri. Să caute excelența, dar să rămână umani, curioși și implicați. Medicina nu necesită oameni ideali, ci oameni responsabili.

Așadar, sfatul meu este simplu, dar fundamental: păstrați-vă umanitatea, chiar și atunci când sistemul este presant și condițiile par dificile. Prin aplicarea cunoștințelor temeinice, muncă asiduă, responsabilitate și devotament, poți deveni un medic responsabil și remarcabil (de încredere), iar restul vine de la sine: respectul, satisfacția și bunăstarea…

Privind spre viitor, ce proiect sau inițiativă doriți să lăsați ca moștenire durabilă în medicina din Republica Moldova?
Ca lider universitar și medic prin vocație, îmi văd moștenirea profesională nu ca pe un produs finit, ci ca pe o contribuție pe termen lung la construirea unei baze solide pentru dezvoltarea învățământului superior medical și a sistemului național de sănătate.

Îmi doresc ca Universitatea pe care am onoarea să o conduc, care în acest an celebrează 80 de ani de la fondare, să continue să fie o instituție-lider de învățământ superior și un punct de referință intelectual și moral pentru viitoarele generații de medici și farmaciști, specialiști în diverse sfere ale sănătății – cei care vor rămâne aici, în Moldova, și vor trata, cerceta, învăța și inspira. Acesta este genul de patrimoniu pe care mă străduiesc să-l creez: sustenabil, bazat pe valori și orientat spre dezvoltare.

Dialogul cu rectorul Emil Ceban ne reamintește că medicina nu este doar știință și competență, ci și vocație, responsabilitate și viziune. Într-o epocă a transformărilor accelerate, liderii autentici nu se limitează la administrare, ci inspiră, formează și lasă o amprentă durabilă asupra comunității medicale. Profesorul Ceban rămâne un astfel de reper: un model de coerență profesională și devotament față de misiunea nobilă de a educa și trata.