Cristina Cojocaru: maternitatea este o paletă colorată de emoţii

Vizualizari: 1822

In trecut – prezentatoare a ştirilor sportive la Moldova Sport TV, astăzi – o minunată mamă a unei minuni de un an, pe nume Nicoli. Despre maternitate şi fericirea de a fi mamă, despre familie, tradiţii şi vise – intr-un interviu cu Cristina Cojocaru.

Cristina, fiica dumneavoastră împlinește un an. Povestiti-ne cum a fost acest an pentru dvs.

Devenind mama, mi-am dat seama ca iubirea pentru copil este singura dragoste adevărată de pe Pământ. Acest an a fost plin de momente frumoase, de îmbrațișări drăgălașe, de mângâieri pline de dragoste. Vorbim despre ele, le povestim cu drag, le surprindem în poze drăguțe, le împărtîșim prietenilor.Să fii mamă este un amalgam de emoții: de dragoste, tandrețe, bucurie, dar și de neputință, epuizare și uneori frustrare.

Ne este greu să mărturisim sentimentele astea, poate chiar ne simțim vinovate ca le simțim și ni se pare ca nu suntem mame suficient de bune pentru copiii noștri, însa cred că fiecare femeie în rolul de mamă cunoaște aceste stări și imi dau crezare.

Ce nou ați descoperit în propria personalitate? Poate ceva ce nu ati observat anterior?

Experiența sarcinii și a nașterii, momentul în care bebelușul a mișcat prima oară în burtică, primele contracții, prima ecografie, primul plânset, primul alăptat, primul scutec, toate acestea m-au schimbat foarte mult. Pentru prima data in viața mea, o mică ființă depindea total de mine.

Deodată nu mai eram eu pe primul loc, nici pe-al doilea și nici pe-al treilea, ci fetița mea le ocupase, totul se invarte in jurul ei.Când devii mamă pentru prima dată, viața ta se schimbă, tu te schimbi, ești pusă în situații noi, pentru care, oricât aș fi citit și aș fi fost sfătuită, tot simțeam ca nu sunt destul de pregatită, și acum simt la fel…

O mulțime de lucruri le faci pentru prima oară, le simți pentru prima oară, le experimentezi pentru prima oară în viața ta, și toate acestea fără sa te întrebe dacă ești pregatită, sau sa te anunțe dinainte…Se spune că a fi mamă este una dintre cele mai importante “școli” de dezvoltare personală.

Și tind să cred ca asa este. De când am devenit mamă, am învatat o mulțime de lucruri noi, lucruri la care înainte nici nu mă gândeam, sau nu le dădeam atenție.

Ca părinte, cum vă autocaracterizați?

Eu am o experiență scurtă în acest domeniu…. încă nu pot să vă spun prea multe,fetița mea are doar un anișor, însă adesea mă întreb dacă modul în care îmi cresc copilul este cel corect, tot timpul mă gândesc dacă deciziile pe care le iau sunt cele mai bune.

Nu aș vrea sa fiu o mamă nici prea exigentă dar nici prea indulgentă, încerc să găsesc o cale de mijloc, să dezvolt o relație bazată pe prietenie între mine și fiica mea, dar în același timp sa o fac să înteleagă ca eu port responsabilitatea să-i port de grijă până va deveni și ea la rândul ei adult.

Psihologii spun ca a fi un bun părinte înseamnă să te străduieşti să dai copilului tău şansa de a se dezvolta în direcţia în care excelează, pentru că astfel se va transforma într-un adult responsabil. Dar la acest capitol, cea ce ține de calitatea de părinte sunt în curs de dezvoltare și studiu continuu….acum ceea ce v-aș povesti ar fi doar idei și teorii, pe care la rândul meu le-am învatat și eu de la psihologi în domeniu, dar peste cațiva ani voi putea să vă spun mai multe.

Cine vă ajută cel mai mult în a avea grija de fiica?

Chiar cu putin timp înainte să nasc am început să caut o bona care sa ma ajute cu copilul și dupa ce am născut, când avea fetița 2 saptămâni am angajato și mă ajută, însă tot eu stau cea mai mare parte cu ea.Uneori vin și părinții mei, și soțul bineînțeles….mai mult în weekend când are mai mult timp liber.

La cine apelați pentru sfaturi?

Acum sunt atât de dezvoltate rețelele de socializare, iar acolo sunt diverse grupuri pentru mămici, unde fiecare postează din experiențele sale, unde poți afla foarte multe și în timp foarte scurt, sunt grupuri cu meniuri sănătoase pentru copii și de unde chiar mă inspir.

Însă ceea ce ține de o problema medicală tot timpul mă consult cu medicul, chiar daca observ ca foarte multe mămici postează pe rețelele de socializare și întreaba oare ce poate fi??? Eu nu sunt de acord cu tratamente care vin din partea unor persoane care nu au studii în domeniu.

Și eu citesc, văd și părerile altor mămici însă mă adresez la medic pentru un verdict ceea ce le sfătuiesc pe toate mămicile. Dintre prietenele mele eu sunt prima care am devenit mămică deci nu am cum să apelez la ele pentru sfaturi…însă foarte des o întreb pe sora mea, care deja e mămică de 6 ani, și bineînțeles apelez la mama pentru ajutor.

Cum ati caracteriza-o pe Nicole?

kristina_kojokaruNicole este un înger de copil, este un copil mult așteptat și dorit, este un copil cuminte, este foarte linistită, asta dacă obține ce-și dorește.Chiar îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a dăruit un copil sănătos și linistit.

Eu nu am știut ce înseamna colici la bebeluș, Nicole a fost foarte răbdătoare, și acum când o deranjeaza gingiile, este foarte puțin este capricioasă.

Ce tradiții ați avut în familie și ce ați preluat în noua dvs. familie?

Multe tradiții și obiceiuri avem noi , iar cum părinții mei sunt ambii moldoveni vă imaginați că de multe lucruri frumoase am avut parte în familie…

Dar ceea ce ține de copil aș vrea să implementez și eu în familia mea atitudinea și educația pe care mi-au oferito părinții, mereu au avut și încă mai au o prezență activă în viața mea și a surorii mele ceea ce-mi doresc și eu să fiu mereu alături de fata mea să o susțin și să o încurajez, mereu ne-au oferit şansa de a ne dezvolta în direcţia în care am excelat pentru că astfel se ne transformam în adulti responsabili.

Cum ați fost educată și cum vreți să vă educați fiica? (sever sau va fi alintata)

A fi un părinte bun nu înseamnă să-i faci copilului toate mofturile. Calitatea de părinte reiese şi din modul în care îţi pregăteşti copilul pentru a da piept mai uşor cu greutăţile vieţii. Astfel, este important să-ţi înveţi copilul încă de mic cum să facă diferenţa dintre bine şi rău. Pentru aceasta, se recomandă să-i lași din când în când și lui puterea de a decide.

Doar în acest mod va simţi pe propria piele consecinţele unei decizii. Acesta este modul în care, pe viitor, va învăţa să cântărească lucrurile mai bine înainte de a lua o hotărâre.Astfel vreau sa o ajut pe fetita mea sa aiba incredere in fortele proprii., la fel cum au procedat si parintii mei cu mine.

La ce visați când erați copil?

Când suntem copii ne dorim atât de multe….sincer un vis de-al meu a fost să muncesc în televiziune și visul meu a devenit realitate, deci crede-ți în vise!!!

Mai doriți să aveți copii?

Copiii sunt cea mai mare bucurie și cel mai frumos dar de la Dumnezeu, deci răspunsul este DA!

Stiu că vă place să călătoriți. Dacă ați reușit deja să calatoriți împreuna cu fiica vreodata. Povestiți-ne vreo istorioară interesantă.

Da călătoriile sunt ca un hobby pentru mine și soțul meu, parcă ne întoarcem cu bateriile încărcate din fiecare vacanță, chiar dacă acum sunt destul de scurte, mai mult un city break pot spune așa, pentru că plecăm doar pentru câteva zile.

Ne place să descoperim locuri noi, să vizităm diferite țări, să cunoștem cultura și obiceiurile diferitelor popoare precum și să degustam bucatele tradiționale din tările respective. Din păcate împreuna cu fiica noastră înca nu am reușit să călătorim, planificam în vacanța de iarnă să plecăm undeva.

Vă este dor de pupitrul de știri?

Aș minți daca aș spune că nu, tot timpul mi-a fost dor de pupitrul știrilor, chiar și când nu eram în concediu de maternitate dar plecam în vacanțe, după câteva zile mi se făcea dor deja de știri.

Intentionați să reveniți la TV? Dacă, da: o veți lua și pe micută la filmari sau ați dori să o țineți departe de camerele de luat vederi și de mediul mass-media în general?

Cu siguranță o să revin, însă o să mai stau un pic cu fetița mea, acest timp este ireversibil și chiar nu vreau să am regrete că nu am petrecut mai mult timp alături de ea.

Din ceea ce am putut să-mi dau seama fetiței mele nu-i place blitzul aparatului foto…de câte ori am mers cu ea la ședințe foto a fost foarte greu să facem câteva cadre bune. Acasă de câte ori încerc să o fotografiez este fără rezultat, nici o poza nu-mi iese bine.

Ce trebuie sa facă o femeie ca să nu se dizolve în greutățile maternității și să nu uite de propriul eu?

Societatea la noi se împarte in două tabere: femei care categoric nu își lasă copiii până la 3 ani și acelea care își lasă copiii cu bunicile, bonele și îi dau devreme la grădiniță.

Mamele care se dedică în totalitate copiilor, au zile monotone, se simt câteodată inutile, se plafonează, poate se satură de rutina zilnică, însă se bucură de fiecare minut alături de copiii lor, poate se enervează mai des la mofturile copiilor. Ele au grijă în totalitate practic de toate treburile casei, de mâncare, călcat, spălat și multe alte mișcări ciclice. Ele se simt uneori fără autoritate, dependente și epuizate.

Mamele care lucrează par a fi mai bine la capitolul independență și stil activ de viață și mult mai rău la capitolul epuizare. Ele oricum rămân responsabile in mare parte de treburile casnice, de Armonia și bunăstarea în familie, numai că o fac la viteze mult mai mari și își împart energia in două. Ceea ce pierd ele ireversibil este timpul petrecut cu copiii lor.
Societatea le judecă și pe primele: uite că stă acasă și nu face nimic/ uite că consideră un copil toată realizarea vieții ei, etc. La fel se întâmplă și cu al doilea grup: mamă iresposabilă, cum își poate lăsa copilul așa de mic, nu se satură de bani… etc.

În orice caz e bine și nu e bine. E yin și yang. E paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Fiecare mamă face cum îi spune sufletul, cum îi dictează circumstanțele sau nevoile. Deci e totul indiviual….

Știu că, de obicei, în concediul de maternitate mămicile, în puținul timp liber pe care îl au iși inventează hobby-uri. Care e hoby-ul dvs. la moment?

Cum vă spuneam la o întrebare precedentă, un hobby pentru mine ar fi călaăoriile, dar am călătorit mai puțin în acest an, nu reușesc sa stau mai multe zile departe de fiica mea, știu că de obicei mămicile pe perioada maternității își descoperă multe talente, eu însa nu mi-am descoperit nici un talent ascuns.

Care sunt calitățile pe care le apreciați cel mai mult la o femeie-mamă?

Empatia, egoul accentuat, toleranța la stres și entuziasmul/dinamismul cu care își îndeplinesc sarcinile de zi cu zi, răbdarea cu care își educă copiii, precum și sensibilitatea și delicatețea sufletului.

Pe cine considerați a fi un model pentru dvs. în acest sens?

Mama este modelul meu în viață deoarece îmi inspiră senzația de femeie perfectă:mama ideală,soția iubitoare,atentă şi gingaşă! Îmi doresc să dau copilului meu aceleaşi sfaturi şi acelaşi model în viață.

Ce vă inspiră?

Mă inspiră oamenii inteligenți cu caractere puternice care din pacate sunt tot mai puțini.

Povestiți-ne cum a fost copilăria dvs? Ce v-a lipsit și ce ați dori să nu lipsească din copilăria lui Nicole?

Copilăria mea a fost foarte frumoasă, am o familie deosebită, doi părinți care mi-au îndrumat pașii, de mica așa cum trebuie. Nu pot spune ca mi-a lipsit ceva, părinții tot timpul s-au stăruit să-mi ofere mie și surorii mele tot ce aveam nevoie, poate chiar mai multe decat aveau parte alți copii. Ceea ce mi-a lipsit a fost un centru cultural, unde sa pot merge la cercuri de dans sau sa studiez vreun instrument muzical deoarece la noi în localitate nu erau.

Ce talente ați dori să moștenească Nicole și de la cine?

Nicole este foarte tacticoasă, studiază atent orice lucru sau jucarie înainte de a o lua în mână, iar aici seamană cu tatăl său care este calculat și analizeaza atent orice situație înainte de a lua o decizie, eu sunt mai rapidă în a lua decizii sau a face un lucru careva.

Cum o vedeți pe fiica dvs. peste 20 de ani, cum credeti care vor fi pasiunile sale?

Este prematur sa vb despre talentele fiicei mele, este încă mică și nu am reușit să-i descopăr pasiunile, chiar nu-mi pot imagina în ce domeniu ar excela. Dar indiferent care ar fi opțiunile sale o so susțin și încurajez în ceea ce și-ar dori să facă.

Ce înseamnă pentru dvs. o viață împlinită?

O viață împlinită este pentru o femeie atunci când este fericită…O femeie împlinită este aceea care își trăiește viața conform propriilor valori. Împlinirea înseamnă să fii liber să fii tu însuți, să îți urmezi calea inimii, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul tău, de ce spun cei din jur, sau de toate obstacolele pe care le poți întâmpina.

 

Text: Lydia Isak
Fotografie de Maria Chi
Machiaj: Ekaterina Ketrushka
Bijuterii: TOUS
Vestimentaţie: Privato dress
Locație: MUST HAVE studio

Отправить ответ

avatar
  Subscribe  
Уведомление о