Oamenii de știință de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts au decis să verse lumină asupra mecanismelor ce ajută o persoană să navigheze prin orașe și cât de eficient o fac oamenii per general.
S-a dovedit că encefalul uman, nu face față tuturor sarcinilor unei navigații de succes; de exemplu, nu este optimizat pentru a calcula calea cea mai scurtă atunci când se deplasează pe jos. Cercetătorii au efectuat un experiment pe acest subiect și au publicat concluziile în jurnalul EurekAlert.
În timpul experimentului, experții au analizat datele a peste 14 mii de persoane, care au fost colectate folosind dispozitive mobile. S-a dovedit că subiecții au preferat căi cu o abatere unghiulară minimă de la destinație. Cu alte cuvinte, dacă o persoană avea de ales între traseul cel mai vizibil către destinație și cel mai scurt, atunci cel mai probabil l-ar fi ales pe primul. Cert este că, în acest caz, pietonii sunt în contact vizual cu punctul de sosire.
Același comportament, au observat experții, a fost observat și la unele animale. Cercetătorii au sugerat că acest lucru se datorează particularităților creierului. Ei au explicat că strategia mersului pietonilor, este în concordanță cu ideea de navigare vectorială – necesită mai puțin efort mental decât construirea celui mai scurt traseu posibil. Altfel vorbind, este un mecanism care ne permite să folosim puterea de procesare a creierului nostru în alte scopuri.
În vremea noastră, scopul principal al pietonilor, este să evite roțile unei mașini, în antichitate, călătorii trebuiau să ocolească prădătorii, astfel încât, efortul mental trebuie să fie focusat pe strategia de creare a unui traseu optim lipsit de primejdii decât pe atingerea cât mai rapidă a destinației. Deci, navigarea vectorială duce omul de-a lungul unei căi suficient de apropiate și sigure de cea mai scurtă posibilă, în timp ce este calculată într-um mod mult mai simplist.
Autor – Siluan Stegărescu
Sursă – mhealth.ru
