stomatologul clinicii UniDentArt
Nicolae, la ce vârstă ați înțeles că doriți să deveniți stomatolog?
În o famile în care mama este filolog, tata – inginer, bunelul – stomatolog, iar bunica este pediatru, copilul vrea să devină avocat. Totuși alegerea a fost de partea medicinei.
Ați avut oare în ultimul an victorii personale?
Da, am avut, numai că ele țineau doar de planul psihologic. Sunt pacienți cărora le este foarte dificil să meargă la stomatolog și să-i povestească medicului despre problemele sale, iar examinarea medicului pentru ei este o adevărată traumă.
Acumularea unor abilități tehnice este un process ce ține de timp pe când modalitatea de a-l convinge pe om ca să nu-i fie frică este un process destul de dificil și copleșitor. Când peste o perioadă oarecare la persoană dispare senzația de frică și rușine și ne oferă posibilitatea de a lucra normal atunci, după mine, aceasta și este victoria multașteptată.
Prietenii dumneavoastră vin să se trateze la voi?
Pacienții mei permamenți nu sunt numai prietenii mei, ci și acei care cândva îmi spuneau că pentru nimic în lume nu vor apela la serviciile mele.
Dacă ați avea posibilitatea de a realiza anumite restructurări în medicină, ce anume ați face?
I-aș sfătui pe medici să tindă spre o perfecționare permamentă atât în plan teoretic cât și practic, să-și mențină nivelul de cunoștințe în ceea ce privește tehnologiile inovative pentru ca mai apoi să poată să-și confirme cu succes categoria.
Curios fapt! Și în cazul dat pe cine ați vedea în calitate de acei judecători competenți?
Noi avem medici distinși care la rândul lor declanșează numai respect din partea colegilor săi. Despre numele și meritele lor neapărat se află de la om la om deoarece aceasta se transmite.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră cuvântul «profesionalism»?
Un lucru bine executat în urma căruia conștiința îmi rămâne curată și nepătată.
Ce calități trebuie să posede un medic-stomatolog?
Noi nu suntem numai stomatologi, dar și medici. Din această cauză noi ar trebui să posedăm aceleași calități pe care le posedă oricare doctor. Stomatologia, din păcate nu ne oferă posibilitatea de a face anumite economii deoarece există acea corelare directă dintre cheltuieli și efect. Și în cazul în care se necesită de realizat un lucru serios și calitativ atunci în mod inevitabil se ridică la ordinea de zi și tema financiară. Anume din această cauză e important ca umanul să prevaleze asupra materialului.
Există concepția de «bolnav fără nădejde» atunci când medicii refuză să-l trateze deoarece nu vor să-și asume o anume responsabilitate. Dumneavoastră ce fel de medic vă considerați?
Chestia constă în aceea că la noi adesea apelează oameni total dezamăgiți care deja au luat un anume tratament în altă parte și până la urmă au fost îndreptați la noi de către alți medici la fel nu arareori ni se adresează și colegii noștri după un ajutor sau sfat, însă , din păcate, noi nu suntem atotputernici și nu putem prin intermediul baghetei magice să corectăm absolut totul. Necătând la aceasta destul de des aceasta se întâmplă și noi facem ceea ce nu au putut face alții. De fapt îmbinarea groaznică de cuvinte ca „bolnav fără de nădejde„ în stomatologie înseamnă că există pericolul ca omul să rămână fără dinți.
Ce mijloace de igienă dentară pot fi găsite pe măsuța dumneavoastră de toaletă în baia voastră?
Câteva paste de dinți,periuța de dinți,ața dentară și apa de gură.
Ce ați dori să-i comunicați fiecărui cetățean al țării noastre?
Orice medic-stomatolog ar putea să-i demonstreze oricărui pacient că acesta nu știe cum să se spele corect pe dinți. De aici apare și adresarea mea față de toți locuitorii Moldovei: „Treceți pe la stomatologul dumneavoastră și rugați-l ca să vă explice cum trebuie să periați corect dinții„.
