medic-stomatolog al centrului UniDentArt
Doina, cum credeți, alegerea domeniului în care activați a fost o predestinare?
D.F.: Eu consider că în medicină nu sunt oameni întâmplători și dintotdeauna mi-am dorit să fiu primul medic din familia mea.
După ce am avut anumite dubii totuși mi-am luat inima în dinți și am decis să merg mai departe spre realizarea visului meu și anume: să intru la Universitatea de Medicină din Chișinău.
Părinții mei care sunt profesori de biologie m-au susținut și m-au inspirat.
A fi student al acestei universități înseamnă a-ți dedica totalmente timpul doar studiilor și numai lor deoarece pentru altceva practic nu ai timp, dar eu eram pregătită pentru aceasta.
A fost oare dificil pentru o proaspătă absolventă să fie deodată încadrată în câmpul muncii în UniDentArt?
D.F.: În UniDentArt am început să activez din 2014 și acesta este primul meu loc de muncă. Eu consider că am avut un mare noroc că am fost acceptată anume aici. Afară de aceasta totul ce ține de lucru este la nivelul cel mai înalt și plus colectivul este ca o familie mare și unită. Desigur că în fața mea stă o problemă destul de dificilă de a demonstra faptul că sunt vrednică să activez în asemenea centru de elită alături de așa profesioniști.
Primul pacient este oare întotdeauna o încercare pentru un medic tânăr?
D.F.: Îmi făceam griji că ceva nu va merge așa cum trebuie. Apoi m-am calmat și am simțit că fac totul corect. Nu știu dacă se poate să vorbesc despre aceasta, dar primul meu pacient a fost mama mea. Uau, dacă făceam ceva incorect avea să-mi fie foarte jenă față de ea. Însă cu aparițiia fiecărui pacient nivelul de încredere în puterile mele creștea și eu simțeam că sunt la locul meu, iar a aduce oamenilor fericire sunt niște emoții de nedescris mai ales atunci când auzi cuvinte de mulțumire și vezi zâmbete deschise din partea celor care chiar acum 30 de minute plângeau din cauza durerii.
Am impresia că în medicină nu sunt oameni întâmplători și întotdeauna mi-am dorit să devin prima persoană care va fi medic din familia mea.
Doina, sunteți o persoană destul de sinceră și am impresia că micuții vin la dumneavoastră cu plăcere.
D.F.: Îmi plac foarte mult copiii și găsesc destul de ușor limbă comună cu ei. E foarte importantă prima vizită pentru ei la medicul-stomatolog de la care apoi se vor pecetlui impresiile pentru tot restul vieții. Frica celor maturi față de stomatolog este provocată de retrăirile din copilărie. Din această cauză ar fi de dorit ca în prima zi de vizită mai întâi să comunici cu copilul, să afli ce-l deranjează și chiar să-l determini să râdă. Și numai la a doua vizită poți începe realizarea procedurilor necesare. Răbdarea și bunăvoința sunt cei mai buni tovarăși în lucrul cu pacienții mici.
Cu așa grafic intensiv, aveți oare timp și pentru viața personală?
D.F.: Serviciul este viața mea și primesc o enormă plăcere de la faptul că mă aflu în așa colectiv prietenos și în centrul acesta. Fiecare zi îmi aduce ceva nou și interesant. Aceasta este aceea spre ce am tins mereu. Ceea ce ține de viața personală-totul este în ordine – sunt logodită și viitorul meu soț la fel este stomatolog. Așa că vom crea o dinastie nouă de medici.
Personal veți trata dinții soțului dumneavoastră ?
D.F.: Nu, deoarece relațiile personale îmi provoacă emoții în exces care încurcă lucrului. Mai bine îl voi îndrepta la alt medic. Așa toată lumea va fi mai calmă. (Râde.)
Aveți planuri ce țin de activitatea profesională pentru viitorul apropiat?
D.F.: Acum vreau să obțin cât mai multă experiență și cunoștințe ce țin de domeniul meu. Cu timpul aș fi vrut să mă ocup de ortodonție. Ortodonția este o ramură destul de interesantă și inovativă a stomatologiei, care se ocupă cu corectarea și preântâmpinarea anumitor tulburări ce țin de poziția dinților și de mușcătură. Din păcate la moment sunt foarte multe cazuri, mai ales printre oamenii tineri, care necesită o îngrijire ortodontică specială.
